Competence for objection to compulsory enforcement determined by location of debtor at authorization of enforcement rather than actual residence.

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ, secţia Civilă, la data de 31 martie 20217, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. a solicitat anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 2447/2016 al BEJ D., precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite din 17 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Vaslui, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4362 din 16 octombrie 2017, Judecătoria Piatra Neamţ, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimata S.C. B. S.A. şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 714 coroborat cu art. 651 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine instanţei care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, în speţă fiind vorba despre Judecătoria Vaslui.

S-a mai reţinut că, din înscrisurile existente în cadrul dosarului de executare, rezultă că la data sesizării organului de executare, respectiv 19 decembrie 2016, debitorul avea domiciliul în Vaslui, motiv pentru care, prima instanţă a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Vaslui.

Prin sentinţa civilă nr. 2548/2017 din 18 decembrie 2017, Judecătoria Vaslui, secţia Civilă, în temeiul art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vaslui, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

A fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Vaslui şi Judecătoria Piatra Neamţ şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este locul unde reclamantul locuieşte efectiv, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. referindu-se nu numai de domiciliu, ci şi la reşedinţă, iar în speţă reşedinţa debitorului se afla în judeţul Neamţ, sat/com. Nechit.

Cea de-a doua instanţă a mai constatat că, în cauză, faptul că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Vaslui, în cadrul dosarului nr. x/2016, nu este de natură să influenţeze modul de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de executare, având în vedere că, prin norme de procedură imperative, faţă de care nici instanţa şi nici părţile nu pot deroga, fiind de ordine publică potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale poate fi ridicată de părţi sau de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 martie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea contestaţiei la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt date toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că, executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului în baza contractului de leasing financiar nr. x/04.03.2010, încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 17 februarie 2017 fiind pronunţată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite şi nu data înregistrării cererii de executare silită sau data promovării contestaţiei la executare. De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Vaslui, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea din 17 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria Vaslui, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2018.