High-risk drug trafficking convictions and sentencing for possession; sufficiency of evidence and statutory sentencing limits under Law No. 143/2000

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 645 din 13 mai 2004, condamnă pe inculpații:

1. V.O.I. la:

a) 4 ani de închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 99 și urm. C. pen.;

b) un an și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege și a art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse sunt contopite în cea mai grea, cu aplicarea art. 71 din același cod;

2. b.f. la 12 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpații sunt menținuți în stare de arest, iar din durata pedepsei li se deduce detenția preventivă, de la 26 iunie 2003 (V.O.I.) și respectiv, 30 iunie 2003 (B.F.), până la zi.

De la inculpata V.O.I. este confiscată cantitatea de 294,77 grame heroină.

Inculpații sunt obligați la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța reține, în esență, că, în ziua de 26 iunie 2003, inculpații sunt prinși de poliție în timp ce făceau trafic de stupefiante, prilej cu care la V.O.I. este găsită cantitatea de 295,27 grame de heroină.

Inculpații declară apel, V.O.I. cerând reducerea pedepsei.

La rândul său, inculpatul B.F. cere, în principal, achitarea de orice penalitate, deoarece nu a săvârșit fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 555 din 28 iulie 2004, admite apelul inculpatei V.O.I. și reduce, de la un an și 6 luni, la un an și 3 luni de închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., instanța decide ca inculpata să execute 4 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Inculpatei i se deduce detenția preventivă, de la 26 iunie 2003 până la zi. Ea este menținută în stare de arest.

Prin aceeași decizie, apelul inculpatului B.F. este respins, ca nefondat.

Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 30 iunie 2003 până la zi.

Inculpatul este obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța motivează că tribunalul a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului B.F.

Instanța de apel mai reține că, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, inculpatei V.O.I. i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, și anume, închisoarea între 2 și 5 ani, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din lege și a art. 99 și urm. C. pen.

Împotriva acestei decizii, inculpații declară recurs.

Inculpatul B.F. critică decizia, motivând că, în cazul său, urmărirea penală nu este completă, întrucât cauza ar trebui restituită procurorului. În subsidiar, susține că i s-a aplicat o pedeapsă mai mare.

La rândul ei, inculpata V.O.I. critică aceeași decizie, motivând că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă.

Concomitent, inculpata critică încheierea din 9 iulie 2004, prin care Curtea de Apel București o menține în stare de arest, deși ea poate fi judecată și în stare de libertate.

Recursurile sunt nefondate.

Procesul-verbal de constatare, din 26 iunie 2004, întocmit de I.G.P., Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București, confirmă că, la acea dată, asupra inculpatei V.O.I. s-a găsit cantitatea de 295,27 grame de heroină. Cu acest prilej, inculpata a declarat că „marfa” i-a fost dată de inculpat B.F., cum confirmă martorii C.V.A.D., C.L. și P.A.M.

Nu sunt temeiuri pentru deducerea pedepselor aplicate inculpaților și nici pentru punerea în libertate a inculpatei V.O.I.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.I.I. și B.F. împotriva deciziei penale nr. 555 din 28 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.I.I. împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2060/2004.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive pentru V.I.I. de la 26 iunie 2003 la 1 septembrie 2004 și pentru B.F. de la 30 iunie 2003 la 1 septembrie 2004.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată V.I.I. să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2004.