Damages claim appeal annulled for unpaid stamp duty and cross-appeal dismissed as moot; restitution order stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled as unstamped the claimant's appeal (recurs) and dismissed as lacking interest the defendant's appeal, thereby leaving the Court of Appeal's decision no. 2021/2016 in force, which had rejected the claimant's damages action as unfounded and upheld the order for restitution of sums paid under an earlier partially favorable judgment. The underlying dispute concerned a commercial claim for damages, currency exchange differences, interest, and contractual penalties arising from alleged non-payment for goods supplied under import contracts, with the litigation spanning multiple remands after an initial cassation. Procedurally, the claimant's recourse was annulled for failure to pay the judicial stamp duty despite citation and rejection of its request for fee deferral, under Article 20(3) of Law 146/1997 and Article 9 of Government Ordinance 32/1995; the defendant's recourse was dismissed as lacking interest because its appeal had already succeeded in reversing the trial court's judgment and dismissing the claim, making its challenge to the denial of its forgery motion moot, particularly since the claimant's recourse was annulled and no substantive challenge remained.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 1551 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ; Damages claim appeal annulled for unpaid stamp duty and cross-appeal dismissed as moot; restitution order stands: 2021/2016 in force, which had rejected the claimant's damages action as unfounded and upheld the order for restitution of sums paid under an earlier partially favorable judgment. The underlying dispute concerned a commercial claim for damages, currency exchange differences, interest, and contractual penalties arising from alleged non-payment for goods supplied under import contracts, with the litigation spanning multiple remands after an initial cassation. Procedurally, the claimant's recourse was annulled for failure to pay the judicial stamp duty despite citation and rejection of its request for fee deferral, under Article 20(3) of Law 146/1997 and Article 9 of Government Ordinance 32/1995; the defendant's recourse was dismissed as lacking interest because its appeal had already succeeded in reversing the trial court's judgment and dismissing the claim, making its challenge to the denial of its forgery motion moot, particularly since the claimant's recourse was annulled and no substantive challenge remained.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to annul the appellant's appeal as unstamped for failure to pay the judicial stamp duty.
Cited in the dispositive for the annulment of the appeal as unstamped.
Cited in the dispositive as the basis for the stamp duty applicable to the appeal.
Cited in the dispositive for the annulment of the appeal due to non-payment of stamp duty.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială sub nr. x/1999 la 07.07.1999, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., C. S.A. - Sucursala Argeş şi S.C. D. S.R.L. pentru a fi obligate să-i plătească, în solidar, 815.998.400 RON cu titlu de daune şi o dobândă de 40 % pe an calculată la această sumă începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea debitului.
La data de 17.09.1999, reclamanta, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., şi-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtelor si la plata sumei de 4.884.864.640 RON, cu titlu de daune, ce reprezintă suma echivalentă penalităţilor datorate furnizorului extern pentru neplata la termen a preţului mărfii determinată de conduita pârâtelor cu dobânda calculată până la achitarea debitului, de 40% pe an.
Prin sentinţa nr. 7514/17.11.2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea completată, ca neîntemeiată.
Apelurile formulate împotriva acestei sentinţe de către reclamantă şi pârâta C. S.A. - Sucursala Argeş au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 339/2.03.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială.
Prin decizia nr. 4705/13.07.2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia Comercială a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia nr. 339/2.03.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială şi sentinţa nr. 7514/17.11.2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială si a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului.
Urmare deciziei de casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sectia a VI-a Comercială, sub nr. x/2002.
La data de 11 aprilie 2002, pârâta S.C. C. S.A. - Sucursala Argeş a precizat că si-a schimbat denumirea în E. S.A. - Sucursala Argeş.
Prin cererea depusă la data de 23.04.2001 reclamanta a renunţat la judecata în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., continuând judecata cu pârâta C. Raiffeisen SA- Sucursala Argeş.
Urmare efectuării unei expertize contabile, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma "totală" de 5.809.461.779 RON (compusă din diferenţa de curs valutar de la pronunţarea sentinţei 1680/1997 şi data executării acesteia 1.03.1999, de 1.691.800.000 RON, actualizate cu dobânda bancară de 35% pe an până la 31.09.2002) şi la suma de 4.152.500.937 reprezentând penalizări de întârziere pe perioada 1.04.1997- 1.03.1999, actualizate cu dobânda bancară de 35 % pe an până la 31 septembrie 2002.
Prin sentinţa nr. 5861/24.04.2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis în parte cererea reclamantei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 765.600.000 RON diferenţă de curs valutar, 1.557.900.600 RON dobândă, 1.309.000.000 RON penalităţi, 1.656.000.000 RON dobândă, 313.801.138 cheltuieli de judecată şi a luat act de renunţarea la judecată faţă de celelalte două pârâte.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de ambele părţi şi a fost executată anterior soluţionării recursurilor.
Prin decizia comercială nr. 1994/19.12.2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis recursurile, a casat sentinţa nr. 5861/2003 si a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe pentru a se conforma dispoziţiilor şi dezlegărilor în drept date de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr. 4705/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială sub nr. x/2004.
La data de 10 noiembrie 2004, F. S.A. a solicitat întoarcerea executării sentinţei civile nr. 5861/2003 şi plata de către reclamantă a sumei de 5.658.301.738 RON.
Prin sentinţa comercială nr. 2726/08.06.2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantei 731.579.100 RON ce se vor reactualiza de la 17.04 1997 până la plata efectivă cu indicele de inflaţie corespunzător perioadei respective, a respins cererile reclamantei privind plata de despăgubiri pentru penalităţile contractuale datorate furnizorului extern şi plata de dobânzi pentru diferenţa de curs valutar al dolarului SUA în care s-a făcut plata preţului către furnizorul extern, a dispus întoarcerea executării sentinţei nr. 5861/2003 a Tribunalului Bucuresti - sectia a-VI-a Comercială şi a obligat reclamanta să restituie pârâtei suma de 5.658.301.738 RON. A obligat pârâta să plătească reclamantei 164.000.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri ambele părţi.
Prin încheierea de şedinţă din 14.11.2006 Curtea, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei pâna la soluţionarea dosarului penal nr. x/2001 al DGPMB - Serviciul Cercetări penale.
Prin încheierea de şedinţă din 4.06.2013, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
La data de 16.06.2015 Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol faţă de soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2012
La data de 17.11.2015 apelanta-pârâtă a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la următoarele înscrisuri: a) Factura nr. x din 21.07.1993, b) Factura nr. x din 21.07.1993, c) Factura nr. x din 29.07.1993, d) Contractul x din 02.04.1993, e) Factura nr. x din 06.04.1993, f) Contractul x din 02.04.1993, g) Factura nr. x din 06.04.1993, h) Contractul x din 20.05.1993, i) Factura nr. x din 25.05.1993, j) Contractul x din 01.06.1993, k) Factura nr. x din 25.05.1993, l) Minuta din 16.09.1993 si Minuta din 23.09.1993, încheiate intre S.C. A. S.R.L. si S.C. G. S.R.L.
Tribunalul Bucureşti la data de 16.11.2012 a scos cauza de pe rol si a trimis-o spre soluţionare secţiei a VI - a Civila, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2012.
Prin încheierea din 28.01.2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civila a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., având in vedere ca reclamantele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi F. S.A. nu si-au îndeplinit obligaţia de a evalua in RON valoarea fiecărui înscris a cărui anulare o solicita.
Prin sentinţa civilă nr. 4722 din 6.10.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a Civila a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Soluţia a ramas definitiva prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civilă nr. 303/24.04.2015 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civila.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, prin decizia civilă nr. 2021 din 29 noiembrie 2016 a respins cererea de înscriere în fals, ca neîntemeiată; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., împotriva sentinţei comerciale nr. 2726 din data de 08.06.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2004; a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă F. S.A., în nume propriu şi în numele Sucursalei Argeş a F. S.A., împotriva sentinţei comerciale nr. 2726 din data de 08.06.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2004; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că, a respins acţiunea completată, ca neîntemeiată; a menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la întoarcerea executării sentinţei nr. 5861/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. F. S.A. Sucursala Argeş.
Recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 2726 din 08 iunie 2005, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la plata sumei de 1.392.945,29 RON reprezentând prejudiciu, respingerea apelului pârâtei ca nefondat.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul schimbării în parte a deciziei recurată în sensul admiterii cererii de înscriere în fals şi al înlăturării respectivelor înscrisuri, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare netimbrării cererii de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei-reclamante i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, astfel cum rezultă din citaţia emisă pentru termenul de judecată de la 26 octombrie 2017, existentă la dosar recurs.
Prin înscrisul depus la dosar la 25 octombrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L., a formulat cerere de reducere sau eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 90 alin. (4) C. proc. civ. şi O.G. nr. 51/2008, cerere respinsă prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.
Având în vedere acest cadru procesual, Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabila în bani, soluţionată de prima instanţa.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Neîndeplinirea obligaţiei de plata până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Constatând că recurenta-reclamantă, deşi legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru, nu a îndeplinit obligaţia de plata până la termenul stabilit, având în vedere respingerea cererii privind acordarea de facilităţi fiscale de la plata acesteia, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2021 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentele-pârâte F. S.A. Sucursala Argeş şi F. S.A., Înalta Curte îl va respinge ca lipsit de interes pentru următoarele considerente:
În ce priveşte cererea de recurs formulată de recurentele-pârâte F. S.A. Sucursala Argeş şi F. S.A., Înalta Curte observă că prin decizia atacată cu recurs a fost admis apelul declarat de pârâte, fiind schimbată în parte sentinţa atacată cu apel, în sensul respingerii acţiunii completată, ca neîntemeiată.
Prin recursul declarat împotriva deciziei pronunţată în apel, recurentele-pârâte au solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de înscriere în fals şi al înlăturării respectivelor înscrisuri, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Recurentele-pârâte au precizat prin cererea de recurs că interesul în formularea prezentului recurs împotriva soluţiei instanţei cu privire la cererea de înscriere în fals subzistă numai în contextul în care soluţia pe fond urmează să fie contestată de către reclamantă, situaţie în care nu înţelege să mai stăruie în soluţionarea acestuia.
Înalta Curte reţine că raportat la soluţia pronunţată prin decizia nr. 2021/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, exercitarea recursului care să tindă la schimbarea hotărârii instanţei de apel, ar fi admisibil doar în condiţiile art. 491 C. proc. civ., însă prezenta pricină se supune dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, aceste dispoziţii nefiind incidente în cauză.
În situaţia admiterii în tot a apelului şi respingerii cererii de chemare în judecată, criticile referitoare la admiterea cererii de înscriere în fals sunt lipsite de interes.
Mai mult, acestea sunt lipsite şi de efect, în condiţiile în care recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a fost anulat ca netimbrat, iar criticile care au vizat fondul cauzei nu au fost analizate.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentele-pârâte F. S.A. SUCURSALA ARGEŞ şi F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2021 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2021 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte F. S.A. SUCURSALA ARGEŞ şi F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2021 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.