Stay of execution upheld; motion to annul suspension ruling dismissed as inadmissible.

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin contestaţia în anulare declarată de A. împotriva Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare, ce face obiectul dosarului nr. x/2017

2. Cererea formulată de petenta A. privind suspendarea executării silite a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă, prin încheierea din 20 septembrie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2017.

A fost restituită cauţiunea în cuantum de 1000 RON consemnată la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin recipisa de consemnare nr. x din 18.09.2017 emisă de B.- Sucursala Sala Palatului, aflată în Registrul de valori al instanţei la poziţia 637/2017.

3. Împotriva acestei încheieri, A. a declarat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 507 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea încheierii şi reţinerea cauzei spre soluţionare, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare executare a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea contestaţiei în anulare, s-a susţinut că dezlegarea dată cererii de suspendare a executării silite a Hotărârii nr. 1000/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ce reprezintă un titlu executoriu pentru intimata SC C. SRL, prin lichidator judiciar D. SPRL, este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, contestatoarea a susţinut că în mod greşit s-a reţinut de către instanţă că motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare a executării nu se circumscriu celor care să justifice luarea acestei măsuri, precum şi faptul că nu ar fi dovedit prejudiciul pe care l-ar suferi, ca urmare a executării silite.

Sub acest aspect, contestatoarea a reluat situaţia de fapt, arătând în principal că în cadrul cererii de suspendare au fost dezvoltate motive temeinice, respectiv lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, faptul că lucrările de reparaţii efectuate în cadrul cinematografului nu au fost recepţionate, că prin procesul-verbal din 14 octombrie 2010 au fost consemnate doar o parte din lucrările cuprinse în devizul oferta, iar în lipsa reprezentantului intimatei acestea nu au putut fi puse în discuţie, precum şi faptul că între părţi nu s-a încheiat niciun contract de antrepriză.

De asemenea, s-a mai arătat că, în situaţia în care s-ar trece la executarea silită, contestatoarei i s-ar produce un prejudiciu ce nu mai poate fi recuperat având în vedere starea de insolvenţă în care se află intimata.

4. Prin concluziile scrise, intimata SC C. SRL, prin lichidator judiciar D. SPRL, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, întrucât aspectele invocate de către contestatoare vizează o eroare de judecată, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. reglementând erorile materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecării cauzei.

5. Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., obiectul contestaţiei fiind reglementat diferit, în funcţie de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 503 C. proc. civ., pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sunt toate hotărârile definitive enumerate în art. 634 din acelaşi Cod.

Alin. (2) şi (3) ale art. 503 C. proc. civ. reglementează o altă serie de motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanţelor de recurs şi cele ale instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În cauză, contestatoarea A. şi-a întemeiat, în fapt şi în drept, contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Obiectul prezentei contestaţii în anulare îl constituie încheierea din 20 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, prin care cererea petentei A. privind suspendarea executării silite a Deciziei nr. 1000 din 6 iunie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă a fost respinsă.

Aşadar, încheierea pronunţată în condiţiile art. 507 C. proc. civ., împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, nu poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu constituie o hotărâre dată în recurs sau o hotărâre a instanţei de apel care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 20 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 20 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV