Inadmissibility of Cassation Appeal Due to Statutory Monetary Threshold for Consumer Loan Class Actions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal filed by a bank against an appellate decision that had upheld a lower court's ruling declaring abusive clauses in a consumer loan agreement null and void, leaving the appellate judgment final and enforceable. The underlying dispute concerned the validity of specific contractual terms—namely, unilateral interest rate adjustment, risk/administration fees, and early termination rights—within a loan for which the claimed damages were valued at approximately 48,612 RON. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of legality of appeals under the Romanian Constitution and Code of Civil Procedure, specifically Article 483(2), which precludes recourse to the Supreme Court for judgments in monetary claims not exceeding 1,000,000 RON, provided the claim was initiated before the threshold-exemption took effect and was not exempted by subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of Cassation Appeal Due to Statutory Monetary Threshold for Consumer Loan Class Actions: În prealabil, Înalta Curte reţine că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. x, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. şi ZZ. au chemat în judecată pârâta S.C. AAA. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzei care permite băncii ajustarea ratei dobânzii în mod unilateral, fără a preciza condiţiile precise în care poate interveni o asemenea modificare şi al clauzei privind comisionul de risc/administrare (art. 3 lit. d) şi art. 5 lit. a) din Condiţiile speciale ale convenţiilor de credit încheiate cu pârâta) şi al clauzei care dă dreptul băncii să declare scadent anticipat în situaţia în care împrumutatul nu-şi îndeplineşte orice obligaţie din contract (art. 8.1 lit. b) din Condiţiile generale), iar pe cale de consecinţă să constate nulitatea absolută a acestora şi să repună părţile în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în temeiul clauzelor nule, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4761 din 16 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1706 din 6 aprilie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, a disjuns cauza în privinţa reclamanţilor L., II., PP. şi QQ. pentru care a format un nou dosar, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă cu privire la cererile celorlalţi reclamanţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 192 din 15 noiembrie 2015 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4245 din 11 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor A., B., C., D., F., G., J., I., H., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Z., AA., BB., CC., DD. EE., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., OO., NN., PP., QQ., TT., UU., VV., XX., YY., ZZ.; s-a admis acţiunea formulată de către reclamanţii E., V., Y., FF., RR., SS., VV. şi WW. în contradictoriu cu pârâta BBB. S.A.. S-a constatat caracterul abuziv şi s-a declarat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 3 lit. d), din) condiţiile speciale, şi art. 5 lit. a) din condiţiile speciale comisioane de risc, art. 8.1 lit. b) din condiţiile generale din contractele de credit nr. x/11.10.2007 privind pe E., x/11.10.2008 privind pe Y., x/14.08.2008 privind pe V., x/06.09.2007 privind pe FF. x/05.11.2007 privind pe RR., SS., x/16.10.2008 privind pe VV. şi WW.. S-a dispus restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule; a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată 1631,96 RON şi s-a luat act de renunţarea la judecată a celorlalţi reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta BBB. S.A..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 977/A din 26 mai 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta-pârâtă BBB. S.A., în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi E., V., Y., FF., RR., SS., VV. şi WW., împotriva sentinţei civile nr. 4245 din 11 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind obligată pârâta BBB. S.A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimaţii-pârâţi RR. şi SS., în cuantum de 806,00 RON.
Împotriva deciziei civile nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta BBB. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurenta a menţionat că înţelege să atace decizia recurată doar în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii RR. şi SS., referitor la convenţia de credit nr. x/11.05.2007.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 octombrie 2017, intimaţii-reclamanţi RR. şi SS. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată, depus la data de 30 octombrie 2017, recurenta BBB. S.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiate a susţinerilor intimaţilor-reclamanţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 noiembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 6 decembrie 2017.
Părţile au depus la data de 18 decembrie 2017, respectiv 19 decembrie 2017, puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului.
Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte reţine că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 26 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor inserate în convenţia de credit nr. x/11.05.2007, evaluabilă în bani, valoarea estimată de către reclamanţi, potrivit anexei nr. 2 la cererea de chemare în judecată, fiind de 48.612 RON - echivalentul a 12.143,63 CHF.
Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:
"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea ce vizează anularea unor clauze abuzive din convenţia de credit nr. x/11.05.2007 este de 48.612 RON - echivalentul a 12.143,63 CHF, astfel încât, acţiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.
În speţă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă BBB. S.A. împotriva deciziei nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă BBB. S.A. împotriva deciziei nr. 977/A din 26 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.