Appeal annulled as unfiled for unpaid stamp duty; joint venture profit award of €340,616 stands.

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. să-i achite suma care i se cuvine de pe urma asocierii in participaţiune incheiată pentru realizarea blocului de locuinţe din localitatea Floreşti, str. x jud. Cluj, inscris in CF col. 50063-C1 Floresti, corespunzator aportului sau in cadrul asocierii in participaţiune in suma de 240.000 euro.

Prin actiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca si conexată la prezentul dosar prin incheierea civilă nr. 8608/24.09.2015, tribunalul a retinut că motivele de fapt si de drept sunt identice, valoarea obiectului cererii fiind diferită. În cadrul acestui dosar reclamanta a pretins suma de 70.000 RON cu titlu de profit de pe urma asocierii in participaţiune incheiată cu B. pentru realizarea blocului de locuinţe din localitatea Floreşti, str. x jud. Cluj, inscris in CF col. nr. 50063/C1 Floresti.

Prin sentinţa civilă nr. 783/2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2014, a fost admisă in parte cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul B. si inregistrată in dosarul nr. x/2014 si in consecinţă, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 628.232,02 RON reprezentând suma care i se cuvine reclamantei de pe urma asocierii in participatiune corespunzătoare aportului său stabilit la suma de 457.800 RON echivalentul sumei de 140.000 euro la data de 21.08.2007.

A fost respinsă ca neintemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul B. si inregistrată in dosarul nr. x/2015 având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de profit de pe urma asocierii in participatiune.

Au fost compensate partial cheltuielile de judecată efectuate in dosarul nr. x/2014 si obligat pârâtul să achite in favoarea reclamantei suma de 10687 RON reprezentand: 9887 RON parte din taxa de timbru achitată si 800 RON parte din onorariul expertului.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel B. şi A..

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 a respins apelul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 783 din 24.03.2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2014.

A admis în parte apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 783 din 24.03.2016 pronunţată de Tribunalul Specializat în dosar nr. x/2014 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi, în consecinţă:

A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 340.616 euro în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând suma care i se cuvine reclamantei de pe urma asocierii în participaţiune corespunzătoare aportului său stabilit la suma de 240.000 euro.

A schimbat încheierea civilă nr. 8608/2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2015 în sensul că a admis excepţia litispendenţei între acţiunea din dosarul nr. x/2015 şi acţiunea care face obiectul dosarului nr. x/2015

A respins petitul având ca obiect înlăturarea unor considerente din cuprinsul sentinţei atacate.

A obligat pe intimatul apelant B. să plătească apelantei A. suma de 1650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariul expertului achitate în această etapă procesuală.

Împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă a declarat recurs recurentul-pârât B. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 10.08.2017 la Curtea de Apel Cluj.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

O primă critică adusă deciziei recurată se referă la încălcarea regulilor de procedură de către instanţa de apel, respectiv a dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat în conformitate cu aceste dispoziţii instanţei de apel stabilirea unui termen în vederea dezbaterii fondului în şedinţa publică, însă instanţa a acordat cuvântul în dezbaterea apelului.

Dispoziţiile nerespectate de către instanţa de apel reprezintă o garanţie procesuală oferită de art. 6 din Convenţia privind Drepturile Omului, care privesc asigurarea contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

În consecinţă, hotărârea recurată este lovită de nulitate fiind dată cu nerespectarea normelor imperative ale art. 244 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, recurentul arată că în mod nelegal a respins instanţa această excepţie, hotărârea nu cuprinde motivele pe acre se sprijină şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul arată că raportul juridic dintre reclamantă şi pârât s-a născut la data de 21 august 2007 când a primit suma de 140.000 Euro, moment la care s-a încheiat şi convenţia de asociere în participaţiune, aspecte reţinute cu putere de lucru judecat prin hotărârile pronunţate anterior.

Prin această convenţie nu s-a stabilit niciun termen de executare, situaţie în care instanţa de apel trebuia să aplice dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, din acest punct de vedere hotărârea fiind nelegală, excepţia prescripţiei fiind întemeiată, iar acţiunea trebuia respinsă ca prescrisă.

Instanţa de apel trebuia să stabilească momentul naşterii dreptului la acţiune, data curgerii termenului de prescripţie.

Chiar în situaţia în care s-ar accepta că momentul determinării beneficiilor este data naşterii dreptului la acţiune, această dată este 3 mai 2010, moment la care au fost încasate preţurile pentru toate apartamentele.

În consecinţă, recurentul susţine că hotărârea nu este motivată, nefiind stabilită data naşterii dreptului la acţiune.

O altă critică adusă deciziei recurată este reprezentată de încălcarea puterii de lucru judecat în ceea ce priveşte restituirea sumei de 76.000 Euro.

Din conţinutul deciziilor nr. 54/2012 a Curţii de Apel Cluj, a sentinţei civile nr. 5098/2011 a Tribunalului Comercial Cluj şi a deciziei nr. 3958 pronunţată de Înalta Curte rezultă că recurentul a restituit intimatei suma de 76.000 Euro.

Instanţa de apel trebuia să dea efect acestor dispoziţii şi să deducă din suma de 140.000 Euro, suma de 76.000 Euro restituită intimatei.

În ceea ce priveşte edificarea imobilului şi valoarea reală a investiţiilor, recurentul face trimitere la proba cu expertiză, administrată în cauză, care potrivit susţinerilor recurentului nu a ţinut cont de cheltuielile efectiv realizate şi la taxele şi impozitele datorate potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

În acest context, recurentul arată că existau motive temeinice pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize, contrar susţinerilor instanţei de apel, care a soluţionat cauza în considerarea unui raport de expertiză prin care nu s-a respins la obiectivele încuviinţate.

De asemenea, profitul raportat nu a fost raportat la toate elementele esenţiale, respectiv valoarea reală a investiţiilor, taxele şi impozitele datorate, valoarea reală a preţului încasat urmare vânzării apartamentelor, astfel cum acestea rezultă din cuprinsul Ordonanţei din 17 iulie 2017 emisă în dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 01.02.2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cerinţa prealabilă privind timbrarea cererii de recurs, chestiune care primează înaintea oricăror alte cereri sau excepţii şi a reţinut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că, recurentul nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 9.594 RON, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul-pârât B. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de şedinţă din 07.11.2017.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că, chestiunea prealabilă invocată din oficiu este întemeiată, sens în care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. în contradictoriu cu pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. în contradictoriu cu pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.