Payment order for international transport: Competence lost when debtor fails to invoke relative territorial incompetence at first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative competence conflict by definitively assigning jurisdiction to the Pitești Court, effectively reversing the initial declination of that court and upholding the sectoral court's recognition of its own incompetence. The dispute arose from a payment order application for an international freight transport debt, where the Pitești Court erroneously invoked and granted a territorial incompetence exception ex officio despite the defendant’s failure to raise it within the statutory deadline, leading to a reciprocal declination between the Pitești Court and the Bucharest Sector 2 Court. Relying on Articles 129, 130, and 131 of the New Code of Civil Procedure, the High Court held that territorial incompetence is of private interest and is definitively covered by the parties' inaction during the first hearing; consequently, because the debtor did not file a mandatory answer or raise the exception by the first hearing, the originally seized court retained exclusive jurisdiction regardless of alternative competent forums.
Legislator headnote
AI generatedart. 1015 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 129 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ; Payment order for international transport: Competence lost when debtor fails to invoke relative territorial incompetence at first hearing: Totodată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Piteşti creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, să dispună în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. pe calea procedurii speciale a ordonanţei de plată, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.398,62 RON, reprezentând comanda de transport nr. 2387/16.12.2015 pentru un transport internaţional de marfă pe ruta Ungaria-România, precum şi a cheltuielilor de judecată .
La termenul de judecată din 20.11.2017 Judecătoria Piteşti, apreciind legală procedura de citare, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 9788/20.11.2017, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, raportat la sediul pârâtei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 11.12.2017, sub nr. x/2017.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1015 C. proc. civ.."cererea privind ordonanţa de plată se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile care izvorăsc dintr-un contract de transport.
De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Din interpretarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., rezultă că, în cauza dedusă judecăţii, necompetenţa este de ordine privată.
Totodată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior citate rezultă că alegerea reclamantului, în cazul analizat, fiind vorba despre o necompetenţă relativă care nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare (obligatorie în materia ordonanţei de plată), "fixează" definitiv competenţa instanţei sesizate, celelalte instanţe care ar fi fost alternativ competente devenind, astfel, necompetente.
Aşa cum a statuat constant instanţa supremă (spre exemplu, decizia nr. 512/2017 a secţiei I civile), în astfel de situaţii prima instanţă sesizată este cea competentă să soluţioneze pricina.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 2 prin sentinţa civilă nr. 1334 din 09 februarie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată în favoarea Judecătoriei Piteşti; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 Noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa materială de soluţionare a acestei cereri în favoarea judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente:
În considerentele sentinţei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti s-au reţinut prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că necompetenţa de ordine publică a instanţei s-a acoperit în mod definitiv prin neinvocarea în termenul prevăzut de lege.
În acest context, Înalta Curte reţine că în mod nelegal Judecătoria Piteşti a admis excepţia invocată din oficiu de către instanţă, necompetenţa teritorială acoperindu-se în mod definitiv prin neinvocarea sa în termenul prevăzut de lege, respectiv primul termen de judecată (în speţă, creditorul fiind prezent prin reprezentant la termenul din data de 20.11.2017, neinvocându-se de către nici una excepţia de necompetenţă).
Potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Totodată, art. 131 din C. proc. civ. stabileşte că "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".
În acest sens, o eventuală necompetenţă teritorială în cauză nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Atât timp cât debitoarea nu a invocat excepţia de necompetenţă, instanţa sesizată de creditor devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea, iar în acest caz, competenţa este şi rămâne câştigată instanţei sesizate de creditoarea A. S.R.L..
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Piteşti este competentă să soluţioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.