Request to suspend enforcement of appellate decision on real estate distribution plan referred to Court of Appeal due to material incompetence

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra cererii de faţă:

Din verificările actelor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 23.03.2017, sub nr. x/2017, contestatorul BEJ A., în contradictoriu cu intimata BEJA B. şi C., creditorii ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, D., E. şi debitorii F. şi G., a contestat proiectul de distribuire a sumei de 130.000 RON întocmit la data de 06.03.2017 în dosarul de executare silită nr. x/2014 de către BEJA B. şi C., solicitând suspendarea distribuirii sumelor şi anularea proiectului contestat.

Prin încheierea din data de 05.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus conexarea respectivului dosar la prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 5134/26.06.2017, Judecătoria Galaţi a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei împotriva proiectului de distribuire, invocată de creditoarea D., a admis în parte contestaţiile împotriva proiectului de distribuire formulate de contestatorul BEJ A. şi contestatoarea E., a respins ca inadmisibile contestaţiile împotriva proiectului de distribuire, cu excepţia contestaţiilor prin care se invocă omisiunea executorului de a distribui proporţional sumele rezultate din vânzarea imobilului, raportat la valoarea creanţei fiecărui creditor.

A respins ca neîntemeiate contestaţiile împotriva proiectului de distribuire, în ceea ce priveşte sumele distribuite pentru stingerea creanţelor având ca obiect cheltuieli de executare.

A admis contestaţiile împotriva proiectului de distribuire, cu privire la modul de distribuire a sumelor de bani în vederea stingerii creanţelor creditorilor D. şi E., cu excepţia cheltuielilor de executare.

A anulat proiectul de distribuire încheiat în data de 06.03.2017, cu privire la modul de distribuire a sumelor de bani în vederea stingerii creanţelor creditorilor D. şi E., cu excepţia cheltuielilor de executare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D., F., G., E. şi BEJ A..

Tribunalul Galaţi, secţia I Civilă, prin decizia nr. 1610/2017 din 20 decembrie 2017 a admis apelul declarat de E., împotriva sentinţei civile nr. 5134/26.06.2017 pronunţată de Judecătoria Galaţi, pe care o schimbă în parte şi în consecinţă:

A admis în parte contestaţia formulată de BEJ A. şi E. la proiectul de distribuire preţ, întocmit la data de 06.03.2017, de către BEJ B. şi C., în dosarul de executare nr. x.

A anulat în parte proiectul de distribuire preţ, întocmit la data de 06.03.2017, de către BEJ B. şi C., numai cu privire la distribuirea sumei de 130.000 RON, care va fi repartizată astfel:

- 14.023 RON, cheltuieli de executare silită în dosarele de executare nr. 4/VVI/2014, 217/2015;

- 9038,73 RON cheltuieli de executare silită în dosarul de executare nr. 153/MLP/2013;

- 10542,27 RON, debit cuvenit MFP-A.N.A.F.-D.G.F.P-A.J.P. Galaţi, cu sediul în localitatea Galaţi, Judeţ Galaţi;

- 57.683,36 RON debit cuvenit creditoarei E.;

- 38.702,99 RON debit cuvenit creditoarei D.,.

A înlăturat din proiectul de distribuire preţ, întocmit la data de 06.03.2017, de către BEJ B. şi C., menţiunile contrare prezentei decizii şi menţine celelalte dispoziţii ale actului contestat.

A anulat ca netimbrat, apelul declarat de BEJ A. împotriva sentinţei civile nr. 5134/26.06.2017 pronunţată de Judecătoria Galaţi.

A respins ca nefondate, apelurile declarate de intimaţii D., F. şi G., împotriva sentinţei civile nr. 5134/26.06.2017 pronunţată de Judecătoria Galaţi.

La data de 29.01.2018 pârâtul F. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei civile nr. 1610/20.12.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea recursului declarat, înregistrat la Tribunalul Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Galaţi la data de 29.01.2018, iar la termenul de judecată din data de 12. 02.2018 Curtea de Apel Galaţi, din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de suspendare executare, avându-se în vedere obiectul dosarului - contestarea proiectului de distribuire a preţului obţinut din vânzarea la licitaţie precum şi disp. art. 484 alin. (2) C. proc. civ. "instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune suspendarea hotărârii atacate".

Curtea de Apel Galaţi, secţia I Civilă, prin încheierea din 12 februarie 2018 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a deciziei civile nr. 1610/20.12.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, formulată de recurentul-pârât F., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. A., B.E.J. B. ŞI C., D., G., M.F.P.-A.N.A.F.-D.G.F.P. - A.J.F.P.GALAŢI şi E., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A respins cererea de restituire cauţiune ca prematură.

La 29 ianuarie 2018 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, dosarul având ca obiect cererea formulată de pârâtul F. privind suspendarea executării deciziei civile nr. 1610/2017 din 20 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.

Analizând excepţia necompetenţei materiale a instanţei, raportat la art. 484 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

În cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 484 alin. (2), coroborat cu art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 484 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs"

Având în vedere aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că la 23 februarie 2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I Civilă s-a format dosarul nr. x/2017 având ca obiect recursul declarat de pârâtul F. împotriva deciziei civile nr. 1610/2017 din 20 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, aflat în etapa comunicărilor prealabile.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Galaţi, în apel, într-o cerere neevaluabilă în bani.

Prezenta cale de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere neevaluabilă în bani, obiectul acţiunii fiind o contestaţie la executare, aşa încât efectele sus-menţionatei decizii nu sunt aplicabile.

În consecinţă, analiza care va fi expusă în continuare va exclude considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 484 alin. (2) cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa încât, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu numai în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Galaţi, competenţa de soluţionare a recursului, precum şi a cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Galaţi, aparţine Curţii de Apel Galaţi, motiv pentru care, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul F. privind suspendarea executării silite a deciziei nr. 1610/2017 din 20 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.