Competence for cassation against a tribunal decision in tax enforcement disputes: hierarchical inferiority to the Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 03.12.2014 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Alexandria Direcţia Buget, Finanţe, Taxe şi Impozite pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să sisteze titlul executoriu nr. x din 05.11.2014 prin care era obligat la plata cotei părţi de impozit aferent apartamentul în care locuieşte, De asemenea, a solicitat deschiderea succesiunii după defunctul B., tatăl său.

Prin sentinţa civilă nr. 2319/23/09/2016 Judecătoria Alexandria a respins contestaţia la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ALEXANDRIA - DIRECŢIA BUGET, FINANŢE, TAXE ŞI IMPOZITE, ca neîntemeiată; a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de lege, apelantul contestator A. solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinţei apelate cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare.

Tribunalul Teleorman, secţia Civilă prin decizia civilă nr. 481 din 12 iunie 2017 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul - reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2319 din 23 septembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Alexandria, în contradictoriu cu intimatul - pârât Primăria Municipiului Alexandria- Direcţia Buget, Finanţe, Taxe şi Impozite.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă la data de 09 august 2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă prin decizia civilă nr. 16R/2018 din 15 ianuarie 2018 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 februarie 2018.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ALEXANDRIA-DIRECŢIA BUGET, FINANŢE, TAXE ŞI IMPOZITE împotriva deciziei civile nr. 481 din 12 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.