Precautionary seizure competence vested in Sebeș, negative conflict resolved, case remitted
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict by ruling that the Sebeș Court (Judecătoria Sebeș) has exclusive competence to hear the creditor's application for a precautionary seizure (sechestru asigurător) against the debtor, up to the amount claimed; this decision is final and the case is remitted to that court. The dispute arose after the creditor filed for a precautionary attachment at Sebeș Court, which sua sponte declined material jurisdiction to the Bucharest Tribunal (which then declined to Bucharest Sector 6 Court, citing that only the principal claim of 132,789 RON, not the 672,887.85 RON in penalties, determined material competence under Art. 954 C. proc. civ.), and Bucharest Sector 6 Court then declined territorial jurisdiction back to Sebeș. The High Court held that, under Art. 954(1) C. proc. civ., the attachment application must go to the court competent to hear the main case; while the parties had contractually chosen Bucharest courts, that choice created only relative territorial competence (not exclusive), and under Arts. 126(1), 129(2)-(3), and 130(3)-(4) C. proc. civ., this could be raised only by the defendant via exception, not by the court sua sponte; since the defendant never invoked it, the initially seized Sebeș Court remained competent, and neither the court nor the creditor could later challenge the venue.
Legislator headnote
AI generatedart. 954 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 954 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ; Precautionary seizure competence vested in Sebeș, negative conflict resolved, case remitted: The dispute arose after the creditor filed for a precautionary attachment at Sebeș Court, which sua sponte declined material jurisdiction to the Bucharest Tribunal (which then declined to Bucharest Sector 6 Court, citing that only the principal claim of 132,789 RON, not the 672,887.85 RON in penalties, determined material competence under Art. 954 C. proc. civ.), and Bucharest Sector 6 Court then declined territorial jurisdiction back to Sebeș. The High Court held that, under Art. 954(1) C. proc. civ., the attachment application must go to the court competent to hear the main case; while the parties had contractually chosen Bucharest courts, that choice created only relative territorial competence (not exclusive), and under Arts. 126(1), 129(2)-(3), and 130(3)-(4) C. proc. civ., this could be raised only by the defendant via exception, not by the court sua sponte; since the defendant never invoked it, the initially seized Sebeș Court remained competent, and neither the court nor the creditor could later challenge the venue.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to settle the negative conflict of jurisdiction by designating the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş la data de 4.12.2017, sub nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. Grecia - Sucursala Bucureşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună instituirea sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei până la concurenţa sumei de 805.676.85 RON, compusă din: 132.789 RON reprezentând debit principal şi 672.887,85 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 22.11.2017, precum şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea nr. 1694/CC/2017 din 15.12.2017, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se în esenţă, că în raport de art. 954 C. proc. civ. cererea de sechestru asigurator este în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a Civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că valoarea obiectului cererii se determină doar prin raportare la capătul principal de cerere, fără luarea în calcul a accesoriilor pretenţiei principale.
Astfel fiind, se reţine că acţiunea având ca obiect cerere emitere a unei ordonanţe de plată este de competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei şi prin raportare la 107 alin. (1) C. proc. civ. instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Judecătoria Sector 6 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1146 din 14.02.2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În argumentarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că Tribunalul Bucureşti, deşi a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, iar nu Judecătoriei Sebeş, fără să fi fost învestită de către părţi cu soluţionarea unei excepţii privind necompetenţa teritorială de ordine privată, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sebeş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei, până la concurenţa sumei de 805.676,85 RON, compusă din 132.789 RON debit principal şi 672.887,85 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 22.11.2017.
Potrivit prevederilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţă este de ordine privată.
În speţă, prin art. 14.2 din contractele încheiate, părţile au ales competenţa teritorială în favoarea instanţelor judecătoreşti competente din Bucureşti, însă prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu atrag o competenţă teritorială exclusivă a instanţei, astfel că fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.
Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". în această situaţie nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de Judecătoria Sebeş, din oficiu, iar nu de către pârâtă, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Împrejurarea că instanţa sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Sebeş, nu era cea de la domiciliul pârâtului nu are nicio relevanţă în speţă deoarece atât timp cât pârâtul, singurul care putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria Sebeş a rămas competentă să judece litigiul, instanţa neavând dreptul de a invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială relativă, astfel cum greşit s-a procedat în cauză.
În consecinţă, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât, a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Sebeş a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Având în vedere considerentele prezentate şi principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sebeş, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sebeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.