Lack of current interest in recusal appeal due to prior case transfer to different appellate court

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La data de 15.05.2017, apelanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de recuzare a D-lui judecător B., membru al completului de judecată căruia i-au fost repartizate spre soluţionare apelurile declarate în dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la data de 16.05.2017, Dl. judecător B., invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ., a formulat o declaraţie de abţinere de la soluţionarea dosarului nr. x/2014, care a fost respinsă prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 16.05.2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, constatând că motivul invocat a fost avut în vedere şi la soluţionarea cererii de abţinere şi a fost apreciat ca nefiind de natură să atragă incompatibilitatea magistratului, a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare.

Prin încheierea din data de 12.06.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. şi a strămutat judecarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de la această instanţă, la Curtea de Apel Târgu Mureş; dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, sub nr. x/2014.

Împotriva încheierii din data de 16.05.2017, prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de recuzare, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 53 alin. (3) teza finală C. proc. civ., casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, autoarea căii de atac a susţinut că, respingând ca rămasă fără obiect cererea de recuzare, în condiţiile în care cererea de abţinere a fost respinsă, curtea de apel a încălcat dispoziţiile art. 48 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, potrivit art. 48 alin. (3) C. proc. civ., "în caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect", iar potrivit alin. (4), "în cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare."

Or, în speţă, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de recuzare prin aceeaşi încheiere prin care a respins declaraţia de abţinere şi nu a analizat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în mod expres prin cererea de recuzare, încălcând astfel dispoziţiile art. 48 alin. (4) C. proc. civ.

În opinia recurentei, curtea de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 48 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, numai în caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.

În acest context, a subliniat că, în condiţiile în care declaraţia de abţinere a fost respinsă, cererea de recuzare nu a rămas fără obiect, astfel că se impunea soluţionarea acesteia pe fond.

La data de 11.08.2017, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, iar la data de 23.08.2017 recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La data de 20.12.2017, intimata a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca prematur şi, în subsidiar, ca rămas fără obiect.

Examinând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, potrivit art. 248 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, invocate de intimată pe calea întâmpinării, urmează să fie respinse, pentru următoarele argumente:

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.

Conformându-se adresei comunicate la data de 23.06.2017, în etapa regularizării, la 04.07.2017 recurentul a depus la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin urmare, autorul căii de atac s-a conformat obligaţiei de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţa de recurs şi a transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termenul prevăzut la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă, susţinerile recurentului cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 48 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. pot fi analizate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea regulilor de procedură.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut şi actual.

Îndeplinirea condiţiei interesului actual şi legitim al recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare trebuie analizată pornind de la folosul practic urmărit de autorul cererii, şi anume îndepărtarea de la judecată a judecătorului care în opinia sa se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de C. proc. civ.

Având în vedere că în speţă Înalta Curte a dispus strămutarea procesului de la Curtea de Apel Piteşti la Curtea de Apel Târgu Mureş, iar recurentul nu a afirmat că judecătorul recuzat îşi desfăşoară în prezent activitatea la această din urmă instanţă, recursul nu mai poate tinde la realizarea folosului practic menţionat mai sus.

Aşa fiind, nu este îndeplinită condiţia actualităţii interesului urmărit prin promovarea recursului.

Împrejurarea că, prin încheierea din data de 12.06.2017, Înalta Curte a dispus păstrarea actelor de procedură nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, atât timp cât analiza Evidenţei informatizate a instanţei relevă că Dl. judecător B. nu a efectuat anterior strămutării acte de procedură a căror anulare ar justifica interesul în promovarea recursului.

Prin urmare, instanţa supremă apreciază că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca rămas fără interes.

Având în vedere cele reţinute anterior cu privire la excepţia lipsei de interes, devine inutilă examinarea excepţiilor prematurităţii şi lipsei de obiect, invocate de intimată prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 16.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.