Territorial Competence for Judicial Staff Litigation: Application of Art. 127 CPC Special Rule Over General Labor Law Provisions

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 27.10.2017, disjunsă din dosarul nr. x/2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să se constate discriminarea şi faptul că reclamanta era îndreptăţită încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale calculate pe baza valorii de referinţă arătate pentru perioada 10.05.2014 - 01.12.2015, respectiv 445,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 10.05.2017 şi pentru viitor, plata dobânzii legale calculate începând cu data de 02.05.2014 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite şi obligarea pârâţilor la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3A1 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv şi la achitarea sumelor datorate, indexate cu indicele de inflaţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1045/2017 din 27 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Buzău invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reţinându-se, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi cum domiciliul reclamantei A. este în municipiul Sebeş, strada x, judeţul Alba, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalului Alba.

Tribunalul Alba, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 215/2018 din data de 06 februarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. având în vedere că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti iar aceasta a înţeles să introducă o cerere de chemare în judecată la o Curte de Apel învecinată instanţei în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, în cauza dedusă judecăţii nefiind incidente dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza.

Aşadar, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la o instanţă, nu trebuie să ne raportăm la dispoziţiile de drept comun, ci la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă potrivit legii să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Se constată că în litigiul de faţă este îndeplinită această condiţie, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanta are calitatea de grefier la Tribunalul Bucureşti, motiv pentru care, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Buzău, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Bucureşti.

În aceleaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 7/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/22.06.2016, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a hotărât că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul articolului trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., ca dispoziţii cu caracter special şi în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.