Cassation inadmissibility for consumer credit abuse claims under statutory monetary threshold

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A - SUCURSALA CONSTANŢA: 1.1. să se constate caracterul abuziv al clauzelor prin care pârâtele au impus consumatorilor suportarea comisionului de administrare de 0,10%, calculat la soldul creditului şi a comisionului de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a acestor clauze, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate nelegal, astfel: să se constate nulitatea absolută a art. 4.11 lit. b) şi a) art. 5.5 din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, prin care a fost instituit comisionul de administrare, respectiv a art. I.9 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010 şi a art. 6.4 din anexa I a actului adiţional, prin care a fost menţinut acest comision nelegal, acest capăt de cerere având valoarea de 138.534,52 CHF, echivalentul sumei de 586.125,7 RON, la data introducerii cererii de chemare în judecată; 1.2. obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 57.897,68 CHF, încasate cu titlu de comision de administrare, echivalentul sumei de 244.959,2 RON, la data introducerii cererii de chemare în judecată; 1.3. să se constate nulitatea absolută a art. 4.11 lit.

a) din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, prin care a fost instituit comisionul de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului; 1.4. obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6.700 CHF, încasate cu titlu de comision de acordare, echivalentul sumei de 28.347,03 RON, la data introducerii cererii de chemare în judecată; 2.1. să se constate nulitatea absolută a clauzelor prin care s-a majorat dobânda după primul an de creditare, în lipsa unui indice de referinţă obiectiv, prin raportare la dobânda stabilită unilateral de pârâtă, astfel: să se constate nulitatea absolută a art. 4.1 şi art. 4.2 tezele finale, art. 4.5 şi art. 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, prin care C. S.A. şi-a rezervat dreptul de a stabili dobânda, în lipsa unui criteriu concret şi a art. I.2 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010, respectiv a art. 1 şi art. 2 din anexa I a actului adiţional, valoarea acestui capăt de cerere fiind de 119.705,73 CHF, echivalentul sumei de 506.462,97 RON, la data introducerii cererii de chemare în judecată;

3. obligarea pârâtelor la restituirea diferenţei încasate până în prezent în valoare de 50.184,34 CHF, echivalentul sumei de 212.324,92 RON, la data introducerii cererii de chemare în judecată;

4. obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, respectiv a dobânzii majorate nelegal, încasate pe perioada soluţionării acţiunii;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor a căror restituire se solicită, reprezentând lipsa de folosinţă a sumelor achitate, calculate de la data încasării până la data restituirii integrale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 12, pct. 16 şi pct. 22, art. 92 alin. (1) lit. b), c) şi e), art. 93 lit. b), g) pct. 1 şi pct. 3, j), art. 10 lit. a), b) şi h) din O.G. nr. 21/1992, art. 1 alin. (3) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 9, art. 14 lit. a) şi art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 2 lit. e) din Legea nr. 363/2007 şi art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 6568 din 23 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA CONSTANŢA; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 4.11 lit. a) din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007; a dispus restituirea sumei de 6.700 CHF (în RON la cursul BNR din ziua plăţii) cu titlu de comision de acordare şi a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă; a obligat pârâta la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la 13 mai 2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat completarea dispozitivului sentinţei anterior evocate în sensul de a se dispune constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul actului adiţional nr. x noiembrie 2010 la contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007 şi în anexa I a actului adiţional, respectiv al clauzelor stipulate la art. I.9 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010 şi art. 6.4 din anexa I a actului adiţional, prin care s-a menţinut comisionul de administrare şi al clauzelor stipulate la art. I.2 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010, art. 1 şi art. 2 din anexa 1 a actului adiţional referitoare la dobânda majorată, precum şi restituirea sumelor încasate în temeiul acestor clauze şi obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale.

Prin sentinţa civilă nr. 3424 din 6 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 6568 din 23 noiembrie 2015, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA CONSTANŢA.

Împotriva sentinţei civile nr. 6568 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel pârâta C. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Împotriva aceleiaşi sentinţe au declarat apel şi reclamanţii A. şi B., prin care au solicitat admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată şi a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă, în cuantum de 6.203,4 RON.

Totodată, reclamanţii A. şi B. au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 3424 din 6 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care au solicitat admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 6568 din 23 noiembrie 2015 în sensul admiterii capetelor de cerere care nu au fost analizate de prima instanţă.

Prin decizia civilă nr. 35/A/2017 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile declarate de apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6568 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. - SUCURSALA CONSTANŢA; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 4.1 teza a II-a şi 4.2 teza a II-a din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, referitoare la dreptul băncii de a modifica dobânda; a obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă în temeiul acestor clauze, calculate până la 4 noiembrie 2010, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data fiecărei încasări şi până la restituire; a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate; a menţinut soluţia primei instanţe privind cheltuielile de judecată; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3424 din 6 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelantul A. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 35/A/2017 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel cu privire la: capătul de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 4.11 lit. b) şi art. 5.5 din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, prin care a fost instituit comisionul de administrare şi al clauzelor de la art. I.9 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010 şi art. 6.4. din anexa nr. 1 a actului adiţional, prin care a fost menţinut acest comision; capătul de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. I.2 din actul adiţional nr. x noiembrie 2010 la contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, art. 1 şi art. 2 din anexa I a actului adiţional, prin care C. S.A. a menţinut o dobândă majorată în raport cu cea convenită; capătul de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 4.11 lit. a) din contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007, prin care a fost instituit comisionul de acordare a creditului.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport, prin care au susţinut că se impune admiterea în principiu a recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul de credit ipotecar nr. x/18.09.2007 şi în actul adiţional nr. x/4.11.2010.

Fiind formulate capete de cerere distincte în legătură cu clauze contractuale a căror validitate este contestată, rezultă că acestea au natura unor capete de cerere principale, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., având în vedere că, pe de o parte, au fost formulate prin cererea introductivă de instanţă şi, pe de altă parte, soluţia dată fiecărui capăt de cerere nu depinde de soluţia dată celorlalte capete de cerere.

Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Având în vedere şi dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., din care rezultă că, pentru determinarea competenţei, valoarea capetelor principale de cerere nu se cumulează, Înalta Curte reţine că, pentru verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului, se impune a fi examinată valoarea fiecărui capăt de cerere principal, prin raportare la estimările făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la sumele ce rezultă din înscrisurile depuse în faţa primei instanţe.

Examinând aceste valori, instanţa supremă constată că valoarea cea mai ridicată este cea din capătul de cerere principal prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de administrare a creditului, aceasta fiind în cuantum de 138.534,52 CHF (echivalentul sumei de 583.396,57 RON, conform cursului BNR de la data formulării cererii de chemare în judecată - 4,2112 RON/CHF).

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32), s-a reţinut că efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în privinţa hotărârilor pronunţate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este incidentă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 12 ianuarie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, conform cărora, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Având în vedere că pretenţia cu valoarea cea mai ridicată din cererea de chemare în judecată, respectiv cea în cuantum de 583.396,57 RON este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia civilă nr. 35/A/2017 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 35/A/2017 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.