Recourse inadmissible: loan contract value below statutory threshold under transitional law

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 23 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.: să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. şi debitorii A. şi B.; să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. şi garantul ipotecar C.; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare, prin radierea din cartea funciară a ipotecilor constituite în favoarea pârâtului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1235, art. 1236, art. 1238 şi art. 2337 C. civ., precum şi art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 11 mai 2015, sub nr. x/2015, contestatorii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul D.: anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. şi debitorii A. şi B., precum şi a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. şi garantul ipotecar C.; anularea formelor de executare silită efectuate de B.E.J. F., constând în încheierea nr. 323/23.04.2015 şi somaţia nr. 323/27.04.2015, emise în dosarul de executare nr. 323/CMC/2015, ca urmare a lipsei de obiect a executării silite, prin constatarea nulităţii titlurilor executorii anterior menţionate; suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 4293 din 2 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia conexităţii, invocată din oficiu şi s-a dispus trimiterea şi ataşarea dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatorii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimatul D., la dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Galaţi.

Ca urmare a conexării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 7 decembrie 2015.

Prin încheierea din 11 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, au fost disjunse capetele de cerere privind contestaţia formulată împotriva actelor de executare şi suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, dosarul disjuns fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul D.; au fost obligaţi reclamanţii A. şi B. la plata către pârâtul D. a sumei de 11.233,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost obligată reclamanta C. la plata către pârâtul D. a sumei de 2.465,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, au declarat apel reclamanţii A., B. şi C., prin care au solicitat admiterea apelului şi anularea sentinţei apelate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă; a obligat apelanţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 10.705,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că litigiul este de competenţa funcţională a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimatul-pârât şi admiterea recursului declarat în cauză.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile şi a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat să se dispună admiterea în principiu a recursului şi stabilirea unui termen de judecată pentru soluţionarea pe fond a recursului.

Intimatul-pârât nu a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., "în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acesteia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii".

De asemenea, potrivit art. 101 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că valoarea litigiilor având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract se determină în funcţie de valoarea contractului a cărui nulitate se solicită.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013 şi a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013.

Fiind un litigiu evaluabil în bani având ca obiect constatarea nulităţii absolute atât a unui act juridic principal - contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, cât şi a unui act juridic accesoriu - contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, rezultă că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la valoarea actului juridic principal.

În acest sens, art. 460 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32), s-a reţinut că efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în privinţa hotărârilor pronunţate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este incidentă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 13 februarie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, conform cărora, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că actul juridic principal - contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E. are ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 192.000 Euro.

Astfel, valoarea prezentului litigiu este de 848.198,4 RON (echivalentul în RON al sumei de 192.000 Euro, la cursul BNR de la data formulării cererii de chemare în judecată - 4,4177 RON/euro).

Având în vedere că valoarea anterior menţionată este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia civilă nr. 32/A din 13 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Cu privire la cererea de obligare a recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON, reprezentând onorariu de avocat, instanţa supremă constată că intimatul-pârât a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, conform înscrisurilor justificate aflate dosarul cauzei .

Având în vedere soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului declarat în prezenta cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 482 şi art. 494 C. proc. civ., va dispune obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă recurenţii-reclamanţi C., B. şi A. la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.