Individualization of criminal penalties for robbery and negligent bodily injury with concurrent traffic offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 16 martie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul D.I. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și c) și alin. (3) lit. b) C. pen.); la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) și (41) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 184 alin. (1), (2) și (41) C. pen. și la câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile, prevăzute de art. 78 alin. (1), art. 79 alin. (1) și art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 26 decembrie 2003.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 25.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N. și 5.000.000 lei, daune morale către partea vătămată C.E., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 25 decembrie 2003, prin acte de violență exercitate asupra părții vătămate A.N. Inculpatul a intrat în posesia autoturismului proprietatea acestuia pe care l-a condus apoi pe drumurile publice deși nu poseda permis de conducere și se afla în stare de ebrietate (alcoolemie 1,90 gr. %o) accidentând pe C.E., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 323 din 30 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul solicitau redozarea pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca și în apel, majorarea pedepsei, pe care o consideră prea blândă în raport de numărul mare al faptelor comise și de pericolul social sporit al acestora.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele dosarului, care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, în adevăr, că în seara zilei de 25 decembrie 2003, prin lovire și amenințarea cu un cuțit, a persoanei vătămate A.N., inculpatul a intrat în posesia autoturismului proprietatea acestuia, pe care l-a condus, apoi pe drumurile publice, deși nu poseda permis de conducere și se afla în stare de ebrietate, accidentând pe C.E., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Referitor la pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanțele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al infracțiunilor comise, constând în sustragerea, prin violență a unui autoturism pe care l-a condus apoi pe drumurile publice deși se afla în stare de ebrietate și nu poseda permis de conducere, accidentând o persoană, dar și de persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este tânăr și în cursul procesului a avut o atitudine sinceră, regretând faptele comise.

În atare situație, în mod just, cele două instanțe au apreciat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, este îndestulătoare, fiind de natură să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 26 decembrie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 323 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.I.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 decembrie 2003 la 27 august 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.