Inadmissibility of Cassation Appeal in Insolvency Manager Liability Proceedings Due to Statutory Restriction to Single Appeal

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 3 iunie 2015, sub nr. x/2014/a1, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI FINANŢELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 a solicitat suportarea pasivului societăţii debitoare S.C. A. S.R.L. de către pârâţii B., C. şi D., în calitate de foşti administratori ai acestei societăţi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 9024 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI FINANŢELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 şi a obligat pe pârâţii B., C. şi D. la suportarea, în solidar, a pasivului societăţii debitoare S.C. A. S.R.L., în cuantum de 61.045,63 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale faţă de pârâta B. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât C., prin care a menţionat că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei recurate.

Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi recurentul-pârât D., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Părţile nu au depus întâmpinări la dosar.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, întrucât prezentul dosar asociat s-a format în legătură cu dosarul de insolvenţă nr. x/2014, având ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 16 decembrie 2014, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169 (...)".

Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi.

Totodată, conform art. 9 din acelaşi act normativ, "curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor B., C. şi D., în calitate de foşti administratori ai societăţii debitoare S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 9024 din 11 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, iar în apel prin decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de conţinutul prevederilor art. 8 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă are caracter definitiv de la data pronunţării.

Fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, conform căruia, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii-pârâţi C. şi D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.