Clarification versus completion of judgment dispositive: misapplication of Civil Procedure Code Arts. 443–444 in ordering payment of litigation costs

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.02.2013 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. - în calitate de moştenitor al defunctului B., a solicitat instanţei obligarea pârâtei S.C. CONTINENTAL S.R.L. la repararea prejudiciului patrimonial în sumă totală de 3.666.280 RON (echivalentul a 808.298 euro, la data de 31.10.2012), sumă ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflaţie până la data plaţii efective, cu care tatăl său a creditat societatea pârâtă în perioada în care a fost administrator al acesteia (1999- iunie 2001), compusă din: creanţa în suma de 881.847 RON, actualizată cu indicele preţului de consum în suma de 1.460.287 RON şi dobânda legala în suma de 1.324.146 RON; totodată, a solicitat instituirea unui sechestru asigurător, potrivit dispoziţiilor art. 591 şi urm. C. proc. civ., asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţiei care a fost respinsă prin încheierea din 3 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 722/PI/23.09.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului A. şi a fost obligat reclamantul la plata către pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. a sumei de 11.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 325 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. împotriva încheierii civile din data de 03.06.2013 şi a sentinţei civile nr. 722/PI/23.09.2014 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu reclamantul A.; au fost anulate atât încheierea, cât şi sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L., ca prescrisă. Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat; fără cheltuieli de judecată în apel.

La data de 29 noiembrie 2017, pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 325 din 31 martie 2015, în sensul de a statua în mod expres că reclamantul intimat A. a rămas îndatorat, în urma admiterii apelului CONTINENTAL S.R.L., să îi achite cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, în sumă de 11.700 Ron, reprezentând onorariu expert judiciar.

Prin încheierea civilă din 21 martie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 325 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2013, formulată de pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L., în contradictoriu cu reclamantul A..

A lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 325 din 31 martie 2015, în sensul că dispoziţia de anulare a sentinţei civile nr. 722/PI/23.09.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2013, vizează numai soluţia de respingere a acţiunii reclamantului A., nu şi soluţia de obligare a aceluiaşi reclamant la plata către pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. a sumei de 11.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - care nu a fost atacată cu apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii civile din 21 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În argumentarea recursului, reclamantul susţine, în esenţă, nelegalitatea încheierii civile din 21.03.2017 motivat de împrejurarea că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 325/31.03.2015, ci soluţia pronunţată reprezintă o completare a dispozitivului.

În opinia recurentului, deşi pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. şi-a intitulat cererea ca fiind una de lămurire a dispozitivului hotărârii, aceasta se circumscrie unei cereri în completarea hotărârii după cum prevede art. 444 C. proc. civ.

Recurentul consideră că soluţia pronunţată de instanţa de apel reprezintă un artificiu, prin care, admiţând cererea de completare a dispozitivului hotărârii ce nu este supusă niciunui termen, a admis în realitate completarea dispozitivului hotărârii, deşi o cerere de completare a hotărârii era tardiv formulată.

Prin admiterea cererii de lămurire a dispozitivului, i s-a negat dreptul la apărare, întrucât, dacă instanţa de apel s-ar fi pronunţat în sensul admiterii cheltuielilor de judecată ale pârâtei, reclamantul avea posibilitatea de a formula recurs şi sub aspectul acestora.

Intimata-pârâtă S.C. CONTINENTAL S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantul A. este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 14 februarie 2018, constatându-se că recursul reclamantului este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului declarat de reclamantul A., la data de 18/ aprilie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, ţinând cont şi de apărările formulate prin întâmpinare, constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Deşi recurentul şi-a încadrat criticile în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că susţinerile sale se circumscriu punctului 5 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recursul reclamantului vizează nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva aplicării greşite a prevederilor art. 443 C. proc. civ., fiind fondate criticile formulate sub acest aspect.

Prin secţiunea a 4-a a C. proc. civ., intitulată "îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii", legiuitorul a instituit proceduri judiciare simplificate în scopurile anume prevăzute de textele de lege: pentru îndreptarea erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri (art. 442), pentru obţinerea unor lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori pentru înlăturarea dispoziţiilor potrivnice (art. 443) şi, respectiv, pentru completarea, în caz de omisiune de pronunţare, cu soluţia asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale (art. 444).

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că, prin lămurirea dispozitivului, acesta nu poate fi modificat, ci se clarifică doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Într-o altă exprimare, lămurirea dispozitivului presupune, doar o operaţiune de clarificare a măsurilor dispuse de instanţă, nefiind posibilă modificarea dispozitivului, modificarea fiind incompatibilă cu scopul acestei proceduri.

În speţă, se constată că prin decizia civilă nr. 325 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L. împotriva încheierii civile din data de 03.06.2013 şi a sentinţei civile nr. 722/PI/23.09.2014 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu reclamantul A.; au fost anulate atât încheierea, cât şi sentinţa atacată şi, rejudecându-se cauza, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. CONTINENTAL S.R.L., ca prescrisă.

Aşa fiind, contrar reţinerilor Curţii de Apel Timişoara, în speţă, nu se putea pune problema necesităţii unor lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului deciziei nr. 325 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, acesta fiind clar şi concis, iar susţinerile pârâtei S.C. CONTINENTAL S.R.L. în sensul lămuririi (în concret în sensul pronunţării), asupra cheltuielilor de judecată în sumă de 11.700 RON, acordate prin sentinţa ce a fost anulată în apel, nu au caracterul unor lămuriri în sensul art. 443 C. proc. civ., ci presupun o completare a dispozitivului hotărârii în înţelesul art. 444 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a arătat, potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, respectiv în situaţiile enumerate de alin. (3) ale textului legal menţionat, se poate cere completarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Pentru raţiunile înfăţişate, având în vedere încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 497 din acelaşi cod, va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii civile din 21 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.