Cassation appeal dismissed for lack of interest after CJEU judgment mooted suspension of foreign-currency credit litigation

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2015 şi înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. România SA, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

I. Constatarea nulităţii absolute a clauzelor din secţiunea nr. 6) alin. (1) teza I din Condiţiile speciale şi din secţiunea nr. 4) pct. 4.1. şi 4.3. din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/12.03.2008, precum şi din art. 2 din actul adiţional nr. x/29.07.2009, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligaţii:

(i) obligaţiile de informare, consultare şi avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractului de credit;

(ii) obligaţia de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice);

(iii) obligaţia de a nu utiliza practici comerciale înşelătoare;

(iv) obligaţia de a nu introduce clauze abuzive în contractul de credit;

II. Obligarea Băncii pârâte la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi.

III. Obligarea Băncii la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 59 din 13 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A..

Pe parcursul soluţionării apelului, prin încheierea din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins cererile de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiate şi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a Cauzei C-186/16 privind pe Andriciuc şi alţii.

În motivarea acestei măsuri, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pentru unele dintre întrebările formulate, instanţa europeană a fost deja sesizată, sesizare ce face obiectul dosarului C-186/16, astfel încât, pentru o bună administrare a justiţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciază ca oportună măsura suspendării judecăţii până la soluţionarea cauzei aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La data de 06 decembrie 2016, recurenta-pârâtă B. a formulat recurs împotriva încheierii din 7 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Criticile formulate vizează nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare invocat, a susţinut recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 413 C. proc. civ., având în vedere că soluţia dată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecăţii, precum şi împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părţi ce nu au legătură cu niciuna din prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum şi că instanţa europeană nu va constata existenţa sau inexistenţa unui drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 mai 2017 a fost încuviinţat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2018.

La data de 18 decembrie 2017, intimata-reclamantă a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei în formularea recursului, având în vedere încetarea motivului de suspendare a cauzei, respectiv Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza C186/16 privind pe Andriciuc şi alţii pe 20 septembrie 2017.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Cum pe parcursul litigiului cererea de recurs promovată de recurentă a devenit lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică iar soluţia consacrată de altfel jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii ca lipsită de interes.

În speţă, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei C-186/16 privind pe Andriciuc şi alţii.

Înalta Curte constată că, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la Cauza C-186/16, în raport cu care a fost suspendată judecata apelului, astfel că la acest moment motivul suspendării nu mai subzistă, cauza putând fi repusă pe rol.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la Cauza C-186/16, de la acest moment motivul de suspendare a încetat existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua, la iniţiativa părţii interesate, prin simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol. Acest act de procedură este cu mult mai facil decât continuarea demersului procesual specific recursului şi nu implică niciun cost pentru partea interesată, scopul urmărit, acela de continuare a judecăţii, fiind atins cu prioritate, în raport cu efectul unei eventuale casări a încheierii de suspendare recurate în procedura complexă a recursului.

Având în vedere că încheierea recurată nu-şi mai produce efectele, în cauză pronunţându-se o hotărâre cu privire la Cauza C-186/16, Înalta Curte apreciază că în prezent analiza legalităţii motivelor de recurs nu mai aduce niciun folos practic recurentei, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. SA împotriva încheierii din 7 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV