Recurs inadmisibil: hotărârile definitive în insolvență pentru răspunderea administratorilor nu se atacă cu recurs

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 11 martie 2013, sub nr. x/2013/a1, reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor A. şi B., în calitate de administratori statutari ai debitoarei S.C. C. S.R.L., în sensul obligării pârâţilor la suportarea pasivului societăţii aflate în insolvenţă, în cuantum de 520.044 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa nr. 218 din 4 martie 2015, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de instituire a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B.; a dispus instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. pentru pasivul societăţii debitoare în cuantum de 520.044 RON; a respins cererea cu privire la pârâta A..

Împotriva sentinţei nr. 218 din 4 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat apel pârâtul B., prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 63 din 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei nr. 218 din 4 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA şi intimata-pârâtă A..

Împotriva deciziei nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât pârâtul B., cât şi pârâta A..

Prin decizia nr. 2078 din 8 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. şi a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare pârâtul B., prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de apel.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 534 din 5 iulie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare invocată de intimata ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA; a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA şi A..

Împotriva deciziei nr. 534 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatorul B., prin care a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PRAHOVA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nemotivat.

Intimata A. nu a depus întâmpinare.

Recurentul-contestator B. nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2006, întrucât cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a fost formulată în cadrul dosarului de insolvenţă nr. 2538/105/2013, cererea introductivă privind deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L. fiind înregistrată la 8 martie 2013 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138 (...)".

Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Totodată, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor A. şi B., în calitate de foşti administratori statutari ai debitoarei S.C. C. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2006.

Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa nr. 218 din 4 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar în apel prin decizia nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Din aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, prin raportare la art. 11 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv de la data pronunţării.

Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei pronunţate în apel a fost soluţionată prin decizia nr. 534 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Având în vedere că decizia nr. 63 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este definitivă de la data pronunţării, rezultă că şi decizia nr. 534 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv de la data pronunţării.

Fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 534 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, conform căruia, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva deciziei nr. 534 din 5 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2018.