Joint liability for premeditated murder and illegal deprivation of liberty; individualization of sentences based on high social danger and procedural conduct.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 18 mai 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 174, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpaților F.I., J.M. și M.N. la câte 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat fiecare inculpat la câte 10 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani, în final având de executat 17 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., pentru toții inculpații, iar pentru inculpatul F.I., în baza art. 67 C. pen., a dispus și degradarea militară.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive din 30 noiembrie 2003 la zi, pentru F.I. și J.M. și de la 1 decembrie 2003 la zi pentru M.N.

A dispus confiscarea unei scânduri și a unui levier de la inculpatul J.M.

A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 01 noiembrie 2003, cei trei inculpați, prin loviri repetate cu corpuri dure (levier, scândură) au ucis victima P.D., după care, cu intenția de a ascunde fapta, au transportat cadavrul cu o căruță și l-au abandonat pe prundul râului Rm. Sărat din județul Buzău.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul medico-legal de necropsie, declarațiile martorilor C.L.L., P.M., D.A., S.C. și C.D., proces-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile inculpaților.

Deși pe parcursul urmăririi penale inculpații au recunoscut fapta și au descris modalitatea în care au săvârșit-o, în cursul cercetării judecătorești, J.M. a revenit și a negat comiterea faptei, fără a motiva schimbarea atitudinii sale procesuale.

Inculpatul F.I. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta pentru care a fost cercetat și dând amănunte și cu privire la participarea celorlalți doi inculpați.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații solicitând redozarea pedepselor aplicate, întrucât au dat dovadă de sinceritate și au regretat faptele comise.

Prin decizia penală nr. 298 din 7 iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii, inculpații J.M. și F.I. au declarat recurs, solicitând, în primul rând achitarea, întrucât nu se consideră vinovați, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor pe care le consideră prea aspre.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută și vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, fiind susținute de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, în faza de urmărire penală, inculpații F.I. și J.M. au dat declarații ample cu privire la modalitatea în care au comis faptele și participarea fiecăruia, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor C.L.L. și C.D. în care aceștia arată că în noaptea când s-a petrecut fapta au auzit strigăte de ajutor și zgomote de lovituri pe drumul din direcția podului, au văzut trei persoane de etnie romă care loveau un bărbat, recunoscându-l pe F.I.

Martorii au strigat la aceștia să înceteze, împrejurare în care cei trei inculpați au ridicat victima și au aruncat-o într-o căruță, după care au plecat.

Din procesele verbale de confruntare dintre inculpații F.I. și J.M., M.N. și J.M., rezultă că faptele s-au derulat într-un interval de aproximativ 2 ore, 2 ore și jumătate, iar cei mai agresivi au fost J.M. și F.I.

Față de aceste probe administrate, în mod corect cele două instanțe au reținut că inculpații J.M. și F.I. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și omor.

În ceea ce privește pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, în raport de dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, modul în care au fost comise, pedeapsa prevăzută de lege, numărul făptuitorilor, precum și conduita procesual penală a acestora.

Ca atare după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații J.M. și F.I. împotriva deciziei penale nr. 298 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 30 noiembrie 2003 la 27 august 2004.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.