Validity of contractual forum selection clause over defendant's domicile in commercial debt recovery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Constanța Court retains competence to hear the case, effectively ruling in favor of the plaintiff's chosen forum and overriding the defendant's invocation of territorial incompetence. The dispute involved a claim for payment of approximately 5,000 RON arising from an unpaid invoice under a service contract, where the plaintiff filed suit in Constanța based on a contractual forum selection clause, while the defendant, headquartered in Bucharest, argued that jurisdiction belonged to the court at its domicile. The court determined that the contractual agreement designating the Constanța court as the competent forum was valid and applicable, as Article 126(1) of the Civil Procedure Code permits parties to waive territorial jurisdiction in favor of another court for disputes involving rights they can dispose of, thereby derogating from the general rule that jurisdiction lies with the court at the defendant's domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 1270 C. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ; Validity of contractual forum selection clause over defendant's domicile in commercial debt recovery: The dispute involved a claim for payment of approximately 5,000 RON arising from an unpaid invoice under a service contract, where the plaintiff filed suit in Constanța based on a contractual forum selection clause, while the defendant, headquartered in Bucharest, argued that jurisdiction belonged to the court at its domicile. The court determined that the contractual agreement designating the Constanța court as the competent forum was valid and applicable, as Article 126(1) of the Civil Procedure Code permits parties to waive territorial jurisdiction in favor of another court for disputes involving rights they can dispose of, thereby derogating from the general rule that jurisdiction lies with the court at the defendant's domicile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for establishing the competence of the Constanța Court based on the valid contractual clause attributing jurisdiction.
Procedural rule authorizing the Supreme Court to resolve the negative conflict of jurisdiction by issuing a regulator of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 martie 2017, pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.094,44 RON, reprezentând rest neachitat din factura fiscală seria x nr. x/07.09.2016, emisă în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/15.03.2016.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale invocate de către pârâtă prin întâmpinare, în considerarea clauzei de la art. 19 din contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2016, prin care părţile au convenit ca eventualele litigii decurgând din contractul anterior menţionat să fie soluţionate de Judecătoria Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 10831/2017 din 6 octombrie 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Constanţa a reţinut următoarele considerente:
În urma evocării dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi art. 129 C. proc. civ., instanţa a constatat că sediul pârâtei este în Bucureşti.
Având în vedere că pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei prin întâmpinare, în temeiul art. 130 alin. (3) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 2 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 15208 din 7 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
În urma evocării dispoziţiilor art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a constatat că, prin clauza de la art. 19 din contractul dedus judecăţii, s-a convenit ca eventualele litigii decurgând din contractul încheiat între părţi să fie soluţionate de Judecătoria Constanţa.
S-a reţinut că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost nelegal sesizată prin declinare de către Judecătoria Constanţa, contrar voinţei părţilor exprimate în contract şi contrar precizării exprese a reclamantei din răspunsul la întâmpinare, cărora trebuie să li se dea prevalenţă potrivit art. 1270 C. civ.
Având în vedere că reclamanta a sesizat instanţa aleasă de părţi prin clauza contractuală atributivă de competenţă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 decembrie 2017, sub nr. x/2017.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".
Dispoziţiile legale anterior menţionate permit părţilor ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să aleagă o altă instanţă decât aceea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.094,44 RON, reprezentând rest neachitat din factura fiscală seria x nr. x/07.09.2016, emisă în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/15.03.2016.
Fiind vorba de o cerere prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă născut dintr-un contract, rezultă că părţile puteau să aleagă o altă instanţă decât cea de la sediul pârâtei.
Or, potrivit clauzei de la art. 19 din contractul de prestări servicii nr. x/15.03.2016, "litigiile ce se vor naşte în derulare vor fi supuse spre soluţionare instanţei de la locul de executare a contractului, respectiv la Judecătoria oraş Constanţa".
Astfel, prin clauza atributivă de competenţă anterior menţionată, părţile au convenit în mod valabil ca eventualele litigii decurgând din contractul încheiat între părţi să fie soluţionate de către Judecătoria Constanţa.
Chiar dacă pârâta S.C. B. S.R.L. are sediul social în Bucureşti, str. x, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză nu este competentă teritorial instanţa de la sediul pârâtei, ci instanţa aleasă de părţi, respectiv Judecătoria Constanţa, întrucât dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. derogă de la dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.