Territorial jurisdiction for insolvency proceedings based on the debtor’s registered seat preceding filing by six months under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 10 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 4 A FINANŢELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună deschiderea procedurii insolvenţei în privinţa pârâtei.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 7 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 3517 din 7 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

În motivarea acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a reţinut următoarele considerente:

Instanţa a constatat că litigiul este guvernat este dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi a evocat dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi act normativ.

Potrivit relaţiilor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, anexate la solicitarea instanţei (aflate la dosar), debitoarea S.C. A. S.R.L. are sediul social în localitatea Târgu Neamţ, oraş Târgu Neamţ, strada x, nr. 16, jud. Neamţ, cu număr de înmatriculare în registrul comerţului x.

Aşadar, sediul cu care debitoarea-pârâtă figurează în registrul comerţului este acelaşi din 10 octombrie 2014, cu mai mult de 6 luni înainte de sesizarea instanţei, respectiv în circumscripţia Tribunalului Neamţ.

În temeiul dispoziţiilor legale imperative menţionate anterior, care reglementează un caz de competenţă teritorială absolută şi al dispoziţiilor art. 129 pct. 3 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 18 iulie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 532/F din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

În motivarea acestei sentinţe, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele considerente:

Potrivit informaţiilor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, dar şi a informaţiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, debitoarea S.C. A. S.R.L. şi-a schimbat sediul din Târgu Neamţ, str. x., judeţul Neamţ, în Municipiul Bucureşti, str. x, fiind pronunţată în acest sens Rezoluţia Directorului O.R.C. nr. x/07.10.2014.

Prin urmare, sediul actual (neschimbat din 7 octombrie 2014) se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, iar conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), coroborate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste motive, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 4 decembrie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Conform art. 41 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, "toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei".

Potrivit art. 41 alin. (2) din acelaşi act normativ, "sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor înainte de schimbare".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că acţiunile întemeiate pe Legea nr. 85/2014 sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social, conform menţiunilor din registrul comerţului, cel puţin 6 luni înainte de data sesizării instanţei.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, începând cu data de 7 octombrie 2014, debitoarea-pârâtă S.C. A. S.R.L. şi-a schimbat sediul social de la adresa din Târgu Neamţ, str. x, jud. Neamţ la adresa din Bucureşti, str. x, astfel cum rezultă din extrasul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ şi extrasul O.N.R.C. .

Dat fiind că la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea-pârâtă S.C. A. S.R.L. figura în registrul comerţului cu sediul social în Bucureşti, pentru o perioadă care depăşeşte durata termenului de 6 luni prevăzut la art. 41 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, rezultă că soluţionarea cererii introductive de instanţă este de competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) teza I şi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.