Territorial competence in enforcement proceedings: execution court determined by debtor's factual residence and not registered domicile

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 mai 2017, pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub nr. x/2017, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva somaţiilor de executare emise de S.C. P..E.J. C..

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

Contestatorul B. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată contestaţia la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 639 din 4 iulie 2017, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sinaia a reţinut următoarele considerente:

Evocând dispoziţiile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1), alin. (2) şi art. 819 C. proc. civ., instanţa a constatat că B. are domiciliul în judeţul Mureş, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul contestaţiei la executare, iar bunurile urmărite, aflate în proprietatea contestatorilor A. ŞI B. sunt o casă şi un teren, situate în comuna Gurghiu, sat Orşova, nr. 75, judeţul Mureş.

Instanţa a mai constatat că A. are domiciliul în judeţul Mureş, dar locuieşte cu chirie in oraşul Sinaia, judeţul Prahova.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 2 august 2017, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Mureş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 4209/2017 din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut următoarele considerente:

Comuna Gurghiu, unde se află domiciliul contestatorilor, este situată în circumscripţia Judecătoriei Reghin, astfel încât Judecătoria Târgu Mureş nu este competentă teritorial să judece contestaţia la executare formulată în cauză.

Cu toate acestea, nu se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, întrucât Judecătoria Sinaia este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Judecătoria Târgu Mureş a reţinut că, deşi cei doi contestatori, în calitate de debitori în dosarul de executare, domiciliază în judeţul Mureş, aceştia locuiesc în mod efectiv în oraşul Sinaia, jud. Prahova.

Ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei teritoriale este locuinţa faptică a părţilor şi nu domiciliul legal înscris în actele de identitate. Aşadar, pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată interesează locul unde partea locuieşte în mod efectiv şi nu adresa sa oficială.

Cum cei doi contestatori locuiesc în mod efectiv în Sinaia, rezultă că Judecătoria Sinaia este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, conform art. 651 C. proc. civ.

În sprijinul soluţiei de declinare a competenţei, instanţa a reţinut că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită împotriva contestatorilor, respectiv sentinţa civilă nr. 1033 din 7 noiembrie 2014, din dosarul nr. x/2012, a fost pronunţată de Judecătoria Sinaia.

Totodată, executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 254/S/2017, al S.C. P..E.J. C. a fost, de asemenea, încuviinţată de Judecătoria Sinaia, care a devenit astfel instanţă de executare.

Pentru aceste motive, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 noiembrie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Sinaia - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior menţionate, rezultă că soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanţei de executare, care se determină în funcţie de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că domiciliul debitoarei A. este în oraşul Sinaia, judeţul Prahova, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul contestaţiei la executare.

Din actele de executare aflate la dosarul cauzei rezultă că adresa la care locuieşte efectiv debitorul B. este în oraşul Sinaia, judeţul Prahova.

Or, în procesul civil care include atât faza judecăţii, cât şi faza executării silite, pentru determinarea domiciliului părţilor interesează adresa la care acestea locuiesc efectiv, chiar dacă figurează cu un alt domiciliu în registrele de evidenţă a persoanelor.

Totodată, având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

În legătură cu acest aspect, instanţa supremă reţine că prin încheierea nr. 192 din 30 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sinaia a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite a titlurilor executorii, constând în sentinţa civilă nr. 1033 din 7 noiembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Sinaia şi decizia civilă nr. 1767 din 16 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2012 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlurilor executorii anterior menţionate, Judecătoria Sinaia a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare formulată în prezenta cauză constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sinaia, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.