Inadmissibility of cassation appeal due to monetary threshold restriction under Law No. 2/2013 despite subsequent constitutional unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2018

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 10.09.2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., D. (România) şi D. NV, au solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x/27.05.2008 la art. 5.1. lit. c); să constate nulitatea absolută a acestei clauze; să dispună eliminarea din contract a acestei clauze contractuale; să oblige pârâtele să restituie sumele încasate cu titlu de comision de administrare/risc, sume actualizate până la data plăţii efective precum şi dobânzile legale aferente acestor sume, dobânzi calculate de la data la care a fost achitat comisionul de administrare/risc până la data restituirii lor efective, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1902/3.03.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3707/2016 din 16 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.A. şi, pe cale de consecinţă a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins ca nefondată cererea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D. NV, fiind obligaţi reclamanţii la plata către pârâte a sumei de 2.660 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 849 din 4 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3707/2016 din 16 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 6 iunie 2017, reclamanţii A. şi B. au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 849 din 4 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, iar la data de 7 august 2017 au depus motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 februarie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenţii-reclamanţi au indicat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenţii apreciază că acest aspect este justificat în raport cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial al Românie, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, ce a constatat neconstituţionalitatea sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 iei inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În acest context, recurenţii consideră că decizia Curţii Constituţionale este definitivă şi obligatorie de la data publicării, respectiv 20 iulie 2017 şi îşi produce efectele şi asupra hotărârii atacate, întrucât termenul de recurs expiră la data de 7 august 2017, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, însă, fără a produce efecte retroactive, aceasta trebuie aplicată de la data publicării sale în toate litigiile în care hotărârea judecătorească ce tranşează litigiul nu a devenit definitivă.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenţii apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, acest motiv de recurs fiind subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La termenul din data de 25 aprilie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilităţii căii de atac şi a reţinut următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 849 din 4 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Hotărârea atacată este pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, respectiv cererea prin care reclamanţii au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.1. lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x/27.05.2008, creditul ipotecar fiind în valoare de 170.000 euro. Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, calculată conform art. 98 C. proc. civ. se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (765.000 RON, reprezentând echivalentul în RON a 170.000 euro la cursul de schimb afişat de B.N.R. la data formulării recursului.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 4 mai 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 849 din 4 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.