Admissibility of revision against a judgment rendered by a revision court under the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 389R/30.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 922/24.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D..

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărârii dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, şi atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, or a dat mai mult decât s-a cerut.

A subliniat curtea de apel că din interpretarea textului de lege indicat mai sus rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Or, o astfel de situaţie nu se regăseşte în ipoteza în care instanţa de recurs respinge recursul, menţinând hotărârile primelor două instanţe.

Cum, în speţă, prin decizia atacată a fost respins recursul declarat de recurentul-pârât A., ca nefondat, menţinându-se hotărârea instanţei de apel, care la rându-i a păstrat în cea mai mare parte hotărârea primei instanţe, curtea de apel a apreciat că în recurs nu s-a schimbat situaţia de fapt şi nici nu s-au aplicat alte dispoziţii legale raportului juridic dedus judecăţii, astfel că hotărârea pronunţată nu evocă fondul în sensul art. 322 C. proc. civ., neavând deschisă calea revizuirii.

Pe de altă parte, a reţinut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile invocate de revizuent, respectiv statele de plată şi declaraţiile nominale aferente perioadei 1 octombrie 2001 - 1 aprilie 2004 nu reprezintă înscrisuri noi care au fost reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi, mai mult, vizează o perioadă ulterioară celei ce a făcut obiectul pretenţiilor formulate în cadrul dosarului în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei sentinţe, A. a formulat prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, solicitând anularea sa.

În motivare, a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este potrivnică deciziei nr. 921/23.05.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

În continuare, a prezentat argumentele pentru care consideră că sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a subliniat că, în speţă, contrarietatea rezidă în soluţionarea în mod diferit a excepţiei neevocării fondului; astfel, curtea de apel a admis excepţia neevocării fondului şi a respins cererea de revizuire, în timp ce instanţa supremă a pus în discuţie excepţia, pe care a respins-o şi a dat părţilor cuvântul pe fond.

În final, a susţinut că legea nu face distincţie între hotărârile care pot fi atacate cu revizuire, astfel că şi cele pronunţate în calea de atac a revizuirii pot fi atacate cu revizuire şi a solicitat să se dea eficienţă deciziei nr. 921/23.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, asupra căreia reţine următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, iar scopul său, de regulă, este acela de îndreptare a erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, spre deosebire de recurs care, în principiu, urmăreşte remedierea erorilor de drept.

Potrivit art. 322 C. proc. civ. 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-10 ale aceluiaşi articol.

Textul de lege evocat indică în mod limitativ categoriile de hotărâri care pot fi atacate pe calea revizuirii; printre acestea, nu se regăsesc cele pronunţate de către instanţele de revizuire.

Prezenta revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 389R/30.06.2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Prin urmare, hotărârea atacată cu revizuire nu a rămas definitivă în apel sau prin neapelare şi nici nu a fost pronunţată de o instanţă de recurs, ci de o instanţă de revizuire, aşa încât Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ. 1865 sub aspectul obiectului revizuirii, motiv pentru care, în temeiul art. 326 C. proc. civ. 1865, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 389R din 30 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.