Commercial damages appeal sent to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 170.954,2 RON, reprezentând despăgubiri datorate în baza actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a acordului FN/05.12.2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 06.11.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a înaintat cauza în vederea repartizării unui complet specializat în litigii cu profesionişti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 07.02.2013, sub nr. x/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1708/04.03.2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 08.05.2013, sub nr. x/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 21385/01.11.2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.099 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, iar pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 874/29.10.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul principal şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.811 RON, cu titlu de diferenţă curs valutar; suma de 20.706 RON, reprezentând daune pentru denunţarea unilaterală a contractului de management x/10.01.2007 şi suma de 133.266 RON, cu titlu de daune pentru denunţarea unilaterală a contractului de management nr. x/5.01.2007; a menţinut dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON, reprezentând cheltuieli de transport; a compensat parţial cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.848,16 RON, a admis excepţia lipsei de interes a apelului incident în ceea ce priveşte schimbarea hotărârii primei instanţe pe aspectul respingerii excepţiei de prematuritate şi a respins acest apel ca lipsit de interes, a admis excepţia de inadmisibilitate a apelului incident în ceea ce priveşte schimbarea considerentelor sentinţei atacate şi a respins acest apel ca inadmisibil şi a obligat apelanta S.C. B. S.A. să plătească apelantului A. suma de 2.388,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 06.02.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 874/29.10.2014, în sensul că în loc de "menţine dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON reprezentând cheltuieli de transport" se va menţiona:

"menţine dispoziţia privind respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON reprezentând cheltuieli de transport".

Împotriva deciziei civile nr. 874/29.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 506 R/18.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, decizia atacată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 820/08.03.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în rejudecare, a admis apelul principal, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.706 RON, reprezentând daune pentru denunţarea unilaterală a contractului de management x/10.01.2007, a sumei de 133.266 RON, cu titlu de daune pentru denunţarea unilaterală a contractului de management nr. x/5.01.2007, a sumei de 3.811 RON, cu titlu de diferenţă de curs valutar şi a sumei de 15.848,12 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, ca urmare a compensării parţiale a acestor cheltuieli şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a respins ca nefondat apelul incident, a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 2.388,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ. 1865, până la soluţionarea recursului, admiterea căii de atac declarate, modificarea hotărârii instanţei de apel, în sensul admiterii cererii sale de aderare la apel, urmată fie de respingerea acţiunii ca inadmisibilă, fie de modificarea considerentelor sentinţei primei instanţe, precum şi respingerea apelului reclamantului.

Recursul a fost depus la Tribunalul Bucureşti şi înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia a fost înregistrat la 12.03.2018.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ. 1865, reţine următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. 1865, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, iar conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. 1865, recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

Cum, în speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, competenţa soluţionării recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. 1865, competenţa urmează a fi declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 820 din 8 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.