Reinsurance arbitration award annulment: inadmissibility of appeal due to temporal application of 2016 Civil Procedure Code limiting appellate remedies

Şedinţa publică din data de 23 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În data de 29 aprilie 2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a formulat o cerere de arbitrare prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 178 257,79 E şi a dobânzii legale.

Tribunalul arbitral, prin hotărârea arbitrală pronunţată la data de 22 decembrie 2016, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 178 257,79 E în conformitate cu contractul de reasigurare, 28 303, 80 E cu titlu de dobândă, 20 183,22 E şi 30 280,02 GBP cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ., a formulat acţiune în anulare B. S.A..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 111 din 19 mai 2017, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă B. S.A..

Recurenta-reclamantă solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Recursul este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta.

În aplicarea prevederilor art. 27 C. proc. civ., faţă de regimul juridic aplicabil acţiunii în anulare, ca unică modalitate de desfiinţare a hotărârii arbitrale, dată fiind astfel determinarea procesuală existentă între acţiunea arbitrală şi acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, trebuie avută în vedere data la care a fost formulată cererea de arbitrare, în speţă acţiunea arbitrală, întrucât acesta este momentul la care a fost declanşat procesul care a condus la pronunţarea hotărârii arbitrale.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiaşi alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admiţând acţiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz.

Potrivit alin. (4) al art. 613 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv 29 aprilie 2016), "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a textelor de lege mai sus evocate, rezultă că hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt supuse recursului, fiind definitive.

Acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Arbitral la data 29 aprilie 2016, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. şi a Legii nr. 76/2012 (15.02.2013), dar înainte de apariţia Legii nr. 17/2017 prin care s-a modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. astfel modificate nu sunt incidente în cauză în raport de prevederile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În aplicarea principiului tempus regit actum, din perspectiva intercondiţionării mai sus relevate, în considerarea celor ce preced, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2016, momentul introducerii acţiunii arbitrale.

În aceste condiţii, recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 483 C. proc. civ., întrucât legea nu prevede această cale de atac.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, soluţie în raport de care va face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., constatând îndeplinite cerinţele art. 453 C. proc. civ., sens în care va reduce onorariul de avocat şi va obliga recurenta-reclamantă să plătească recurentei-pârâte suma de 4.000 RON, sumă reprezentând onorariul avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 111 din 19 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Reduce onorariul de avocat şi, în consecinţă, obligă recurenta-reclamantă B. S.A. să plătească intimatei-pârâte A. suma de 4 000 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2018.