Revizuire cererii de revizuire: perimarea cauză în nelucrare și netimbrarea recursului

Şedinţa publică din data de 23 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timişoara a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2016, dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că părţile nu s-au prezentat la judecată şi nici nu au solicitat judecata în lipsă.

De la data de 14 decembrie 2016 cauza a rămas în nelucrare, părţile nefăcând niciun act de procedură.

Instanţa a repus din oficiu cauza pe rol şi a stabilit termen pentru 20 septembrie 2017, în vederea discutării excepţiei perimării.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia perimării recursului în baza art. 420 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) C. proc. civ. iar prin decizia nr. 136 din 20 septembrie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimată cererea de revizuire a încheierii din 13 septembrie 2016 dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016 formulată de revizuentul A..

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni" şi cele ale art. 420 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate, în speţă fiind îndeplinite condiţiile legale pentru perimare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei.

Recurentul-revizuent reproşează instanţei încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, invocând dispoziţiile art. 105, 106, 108 şi 134 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., formulând totodată critici ce vizează fondul cauzei.

Prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă din Camera de Consiliu din 10 noiembrie 2017 s-a respins cererea de ajutor public judiciar, iar prin încheierea aceleiaşi instanţe din 23 ianuarie 2018 s-a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii din 10 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Excepţia de netimbrare va fi admisă şi recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii ..." dispoziţie care se aplică şi recursului.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că recurentul nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu,este întemeiată, sens în care va admite excepţia de netimbrare şi va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei 136 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2018.