Insolvency liability claim: Cancellation of appeal for non-payment of judicial stamp duty.

Şedinţa publică din data de 22 martie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, sub nr. x/2014/a2, reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a formulat în contradictoriu cu pârâtul C., cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a acestuia, solicitând obligarea pârâtului la acoperirea creanţei înscrise în tabelul definitiv al creanţelor în sumă de 46.035 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin sentinţa nr. 95 din data de 6 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 46.035 RON, în sensul aducerii acestei sume la masa credală.

Împotriva sentinţei nr. 95 din data de 6 martie 2017 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, a declarat apel pârâtul C..

Prin decizia nr. 497 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul ca nefondat.

Recurentul-pârât C. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 497 din 21 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul-pârât a depus, la data de 24 iulie 2017, o cerere de suspendare a efectelor deciziei recurate, care a fost respinsă prin încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014.1.

La 30 august 2017, recurentul-pârât a transmis, prin e-mail, şi ulterior cu plic, o cerere de acordare a facilităţii la plata taxei de timbru, sub forma scutirii de plata acesteia.

Prin încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014.2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă cererea formulată de petentul C. privind acordarea ajutorului public judiciar.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că solicită casarea deciziei recurate întrucât este dată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti şi cu aplicarea greşită a legii, cu motive care sunt străine de această cauză, sens în care se impune reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât este nedovedită.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, faţă de care recurentul-pârât a depus punct de vedere prin care a susţinut, în esenţă, că recursul este admisibil şi că a depus taxa de timbre la termenul din data de 1.02.2018.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …", iar alin. (3) din acelaşi cod stipulează că "... cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Se observă că, în punctul de vedere la raport recurentul-pârât a arătat că recursul este admisibil, iar în privinţa taxei de timbru a susţinut că a depus această taxă la termenul din data de 1.02.2018.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că, la data de 1.02.2018, recurentul-pârât a transmis, prin e-mail, la dosar o cerere, nesemnată, prin care a susţinut că depune taxa judiciară de timbru, însă taxa nu se află ataşată acestui e-mail, astfel cum reiese din referatul aflat la dosarul de recurs, întocmit de grefier.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 1093,03 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâtul C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 497 din 21 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.