Consumer Competence in Abusive Contract Clauses: Domicile Determined by Valid ID at Filing Date per Art. 113 NCC

Şedinţa publică din data de 22 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia Civilă, la data de 11 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 punctele: 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3., 3.3., 3.7. şi 3.10. din Contractul de Credit nr. x/07.03.2008, în ceea ce priveşte dobânda variabilă revizuibilă percepută după primul an de creditare, cât şi a art. 2.2. din Actul adiţional încheiat la 25.08.2011, prin introducerea marjei băncii în cuantum de 7,97 puncte procentuale, eliminarea acestor clauze, cât şi restituirea sumelor încasate în plus după primul an de creditare, sume actualizate, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, suma solicitată, la data depunerii acţiunii, fiind precizată de 59.123 RON; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

La data de 20 iunie 2017, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, a fi analizată cu prioritate şi admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, şi, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6988/2017, pronunţată la data de 05 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată de către pârâta B. S.A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta B. S.A. Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în constatarea clauzelor abuzive dintr-un contract de credit formulată de reclamantul consumator A., cu domiciliul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta-comerciant B. S.A.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanţa a reţinut că, în reglementarea actuală, în privinţa noţiunii de domiciliu, avută în vedere la stabilirea normelor de competenţă, trebuie avute în vedere dispoz.art. 87 C. civ. care prevăd că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde acesta declară că îşi are locuinţa principală.

De asemenea, art. 91 alin. (1) C. civ. prevede că dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Opoziţia reclamantului referitoare la excepţia ridicată de pârâtă, a considerat instanţa că este doar formală, fără a avea vreo susţinere reală, deoarece textul art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea căruia a fost depusă cererea de chemare în judecată face referire la domiciliul consumatorului, şi nu la locuinţa sau reşedinţa acestuia, or, din înscrisurile doveditoare ale domiciliului depuse la dosar de părţi nu rezultă decât adresa de domiciliu a reclamantului din Bucureşti, prin copia cărţii de identitate .

Astfel, în speţă, instanţa a reţinut că competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul consumatorului, şi având în vedere că reclamantul are domiciliul în Bucureşti, str. x, instanţa a constatat că Judecătoria Sectorului 4 este competentă, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 23 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 15151, pronunţată la data de 06 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti; a declinat competenta de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării; a dispus că judecata prezentei cauze se suspendă din oficiu.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele motive:

Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a constatat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. " în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului' în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii si Judecatoria Târgu Jiu a reţinut că, in cazul dedus judecatii, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul consumatorului, insa a stabilit, in baza actelor depuse de intimata, mai precis cartea de identitate de la dosar, ca reclamantul are domiciliul în Bucureşti, str. x.

Instanţa a constatat ca la data introducerii cererii de chemare in judecata,11.05.2017, reclamantul nu mai avea domiciliul in Bucuresti, ci in judetul Gorj, localitatea Rovinari, astfel cu rezulta din copia C.I. aflata la dosar, eliberata de SPCLEP Rovinari la data de 06.03.2017.

S-a reţinut că, apărarea pârâtei B. S.A. a fost in sensul ca si in ipoteza in care cartea de identitate indicata de banca la dosar, tot intelege sa invoce lipsa competentei Judecatoriei Târgu Jiu, considerând ca reclamantul si-a schimbat domiciliul si cartea de identitate "pro causa" sperând ca va obţine o hotarare favorabila daca se va adresa altei instante. Aceste afirmatii instanta le-a calificat ca fiind simple supoziţii. La data de 07.11.2017 instanta a dispus verificari la DEPABD privind domiciliul activ al reclamantului, din care rezulta ca are domiciliul tot in oras Rovinari, Judetul Gorj.

De asemenea, au fost reţinute şi prevederile art. 132 C. proc. civ., potrivit cu care, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă. Pentru aceste considerente, având în vedere aceste dispoziţii, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 4 Bucuresti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Târgu Jiu, constatând conflict negativ de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Târgu-Jiu şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Normele de competenţă incidente faţă de obiectul cererii deduse judecăţii sunt, aşa cum au reţinut, de altfel, şi cele două instanţe în conflict, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. potrivit cărora:

"În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;".

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în materia anulării unor clauze considerate ca fiind abuzive din contractul încheiat de consumator- în speţă, reclamantul A., cu un profesionist- pârâta B. S.A. Bucureşti.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

De asemenea, art. 91 din acelaşi cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Reiese că, în speţă, domiciliul reclamantului- consumator este cel care figurează în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care acesta a şi locuit efectiv la data sesizării instanţei.

Conform copiei din cartea de identitate a reclamantului, aflată la dosarul Judecătoriei Târgu-Jiu, reclamantul avea domiciliul, la data sesizării instanţei, 11.05.2017, în oraşul Rovinari, pe raza teritorială a Judecătoriei Târgu-Jiu.

Împrejurarea că, anterior sesizării instanţei, reclamantul şi-ar fi avut domiciliul în mun. Bucureşti, str. x, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate în cartea de identitate seria x nr. x aflată la dosar Judecătorie Târgu-Jiu, şi în raport de care prima instanţă şi-a declinat competenţa, nu poate fi reţinută ca domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 87 C. civ.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, această carte de identitate nu mai are valabilitate, reclamantului fiindu-i eliberată o nouă carte de identitate seria x nr. x, cu valabilitate 06.03.2017- 20.07.2027, din conţinutul căreia rezultă că reclamantul şi-a schimbat domiciliul stabilindu-se în oraşul Rovinari, jud. Gorj, iar, pe de altă parte,

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută prin raportare la data formulării acţiunii, respectiv, 11.05.2017, iar nu anterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce priveşte domiciliul părţilor în cauză.

Prin urmare, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 91 din C. civ., reglementează momentul determinării instanţei competente, respectiv, acela al sesizării instanţei, astfel că, în situaţia de faţă, sunt nerelevante orice schimbări anterioare referitoare la domiciliul reclamantului- consumator.

Împrejurarea că anterior datei formulării cererii de chemare în judecată reclamantul a schimbat domiciliul nu are niciun efect cât priveşte determinarea instanţei competente, din înscrisurile de la dosar rezultând că partea a avut domiciliul pe raza municipiului Galaţi până la data de 27.06.2016, sesizarea Judecătoriei Târgu-Jiu fiind făcută anterior, la data de 07.06.2016.

Norme de competenţă deopotrivă incidente raportului juridic litigios, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii sunt şi dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora: (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Ca atare, din interpretarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea domiciliului reclamantului, domiciliu care a atras competenţa unei anumite instanţe, cum este în cazul de faţă, nu poate determina declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se afla un domiciliu anterior al acestuia, astfel că schimbarea ulterioară a reşedinţei sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ., instanţa iniţial învestită rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absolută clauză abuzivă-, având în vedere faptul că instanţa în raza căreia se afla, la data sesizării instanţei, domiciliul reclamantului- consumator este Judecătoria Târgu- Jiu, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei judecătorii şi, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 91 din acelaşi C. proc. civ., urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.