Territorial jurisdiction for objection to enforcement: exclusive competence of the court that authorized forced execution

Şedinţa publică din data de 22 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 20 septembrie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj- Napoca- prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, contestaţie la executare împotriva somaţiei mobiliare din data de 05.09.2017, a încheierii nr. 1 din 05.09.2017 emise în dosarul execuţional nr. x/2017 de către B.E.J. "B." şi a încheierii nr. 4185/01.09.2017, prin care se încuviinţează executarea silită, solicitând instanţei: anularea încheierii nr. 4185/01.09.2017, prin care se încuviinţează executarea silită, şi a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2017 mai sus- menţionat, şi, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, în temeiul art. 718 Noul C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 18 decembrie 2017, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale cu privire la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 8477/2017, pronunţată la data de 18 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Împotriva debitoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, a fost demarată procedura de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6670/CA/2013, pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 11.12.2013 în dos. nr. x/2012.

Instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) şi (3) din H.G. nr. 520/2013, au fost înfiinţate direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu personalitate juridică iar în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice funcţionează, ca structuri fără personalitate juridică, administraţii judeţene/de sector ale finanţelor publice.

Prin urmare, instanţa a reţinut că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor nu are personalitate juridică, iar debitoare în cauză este Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca.

Reţinând, deopotrivă, prevederile art. 712 alin. (1) Noul C. proc. civ., şi cum, potrivit art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, faţă de caracterul de ordine publică al normelor de competenţă enunţate şi având în vedere că sediul debitoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca este în Cluj Napoca, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, în a cărei circumscripţie se află sediul debitoarei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca, sub nr. x/2017.

În şedinţa publică din 7 februarie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Judecătoria Cluj- Napoca, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 830/2018, pronunţată la data de 7 februarie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Oradea, jud. Bihor; a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În drept, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) teza I-a C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." iar, conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În cauza de faţă instanţa a reţinut că, potrivit titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6670/CA/2013, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul civil nr. x/2012, calitatea de debitor aparţine Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, instituţie având sediul în Oradea, str. x, sentinţa civilă nr. 6670/CA/2013 fiind extrem de clară în această privinţă. Faptul că a fost indicată în titlul executoriu şi structura superioară din care face parte instituţia Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor, a apreciat instanţa că nu semnifică că aceasta ar avea calitatea de parte, acţiunea fiind îndreptată, şi admisă, în contradictoriu cu un singur debitor.

Mai mult, referitor la susţinerea instanţei învestite iniţial, privitor la lipsa personalităţii juridice a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor, instanţa a reţinut că problema personalităţii juridice a unei părţi nu are nicio relevanţă sub aspect procedural, inclusiv în ceea ce priveşte competentei instanţei, eventual punându-se problema lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei. Totodată, instanţa a reţinut faptul că se confundă calitatea procesual- pasivă a unei persoane cu capacitatea de folosinţă a acesteia. Astfel, în cauză, problema competenţei se pune în raport de sediul persoanei având calitate procesuală pasivă, respectiv persoana indicată în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamant, iar nu în raport de capacitatea acesteia, iar în situaţia în care s-ar aprecia că aceasta din urmă nu ar exista, soluţia ar fi fost una de respingere a acţiunii.

În acelaşi timp, în raport de susţinerea instanţei privind lipsa capacităţii de folosinţă, instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. "pot sta în judecată, asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", această din urmă condiţie fiind îndeplinită în mod indubitabil în speţă conform prevederilor art. 13 alin. (9) din H.G. nr. 520/2013. De altfel, s-a apreciat că, atâta vreme cât în dosarul civil nr. x/2012, în care a fost pronunţată sentinţa definitivă care constituie titlu executoriu, nu a fost pusă în discuţie lipsa capacităţii de folosinţă a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, în accepţiunea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., acest aspect nemaiputând fi pus în discuţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Oradea şi Judecătoria Cluj- Napoca- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei contestaţii în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reţine că prin încheierea nr. 4185/2017 din 01 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 931/2017 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior menţionat, Judecătoria Oradea a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea A.F.P. Oradea are sediul în Oradea, judeţul Bihor.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- contestaţie la executare-, având în vedere faptul că instanţa de executare este Judecătoria Oradea, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei judecătorii şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.