Set-aside application against filter-panel decision held inadmissible; prior ruling stands.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 12 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 400.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata dobânzii legale calculate de la 21 iulie 2008 până la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357, art. 1359 C. civ. şi art. 12, art. 35, art. 304 şi art. 308 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 18 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 400.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1590 din 18 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă; a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 8609 din 3 noiembrie 2011, a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cu privire la pretenţia de despăgubire pentru prejudiciul material şi moral aferent apartamentului nr. x, parter şi a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului având acest obiect; a menţinut soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la celelalte pretenţii ale reclamantului; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale reclamantului.

Atât reclamantul A., cât şi pârâta S.C. B. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 1482 din 18 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în complet de filtru, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a anulat ca netimbrat recursul său, fără să observe că nu i-a fost comunicată efectiv adresa prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de timbrare a recursului.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

La 4 ianuarie 2018, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

La terminarea şedinţei de judecată de la termenul din 23 ianuarie 2018, contestatorul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că după închiderea dezbaterilor şi terminarea şedinţei de judecată, contestatorul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Chiar dacă textul art. 394 C. proc. civ. prevede dreptul părţilor de a depune concluzii scrise după închiderea dezbaterilor, acestea nu pot formula pe această cale cereri noi după acest moment procesual întrucât, dacă s-ar proceda în acest mod, s-ar aduce atingere principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Fiind depusă după închiderea dezbaterilor, Înalta Curte apreciază că nu a fost legal învestită cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv pentru care nu se impune examinarea acestei cereri.

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunţată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunţată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.