Revision inadmissibility for conflict of judgments: enforcement decision not contradictory to merits judgment

Şedinţa publică din data de 22 martie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 08 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei civile 666/12.10.2017 a Tribunalului Vrancea privitoare la considerentele acesteia, în sensul că, considerentele reţinute parţial se completează după cum urmează:

"Prin contestaţia la executare formulată la data de 2.03.2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, contestatorul Ocolul Silvic Obştea Tulnici a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A. şi BEJ B., cu privire la executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 964/2016 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, anularea tuturor actelor şi formalităţilor de executare, suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei şi până la soluţionarea suspendării, suspendarea provizorie a executării în temeiul art. 619 alin. (97) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a arătat în esenţa ca a achitat integral toate drepturile salariale cuvenite intimatului A., începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (19.03.2015) şi până la reîncadrarea acestuia pe funcţia deţinută (11.05.2015),iar demararea executării silite este un abuz de drept. A mai arătat că, a emis împotriva intimatului decizia de concediere nr. 63/2015, împotriva căreia intimatul A. a formulat contestaţie la Tribunalul Vrancea în cadrul dosarului nr. x/2015, iar prin încheierea din 05.05.2015 a fost admisa cererea de suspendare a efectelor deciziei de concediere nr. 63/2015. Astfel, ca urmare a suspendării efectelor deciziei de concediere şi a emiterii deciziei de reintegrare, intimatul a fost reangajat şi şi-a reluat activitatea începând cu 11.05.2015 . Contestatorul a mai precizat şi că, prin sentinţa civilă nr. 546/2016 a Tribunalului Vrancea s-a anulat decizia de concediere şi s-a dispus reintegrarea intimatului şi plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raportului de muncă şi până la reintegrarea efectivă, plus 30.000 RON daune morale, iar în baza acestei sentinţe a achitat integral drepturile salariale, inclusiv daunele morale impuse de instanţa. Însă, întrucât sentinţa a fost casata şi trimisă spre rejudecare, ulterior prin sentinţa civilă nr. 964/2016, Tribunalul Vrancea a admis parţial cererea intimatului numai cu privire la plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la reangajare, respingând capătul de cerere referitor la daunele morale, astfel încât nu doar că nu mai datorează nimic intimatului, ci acesta le datorează suma de 30.000 RON care a fost achitată acestuia cu titlu de daune morale. Astfel, în aceste condiţii, apreciază ca demararea executării silite reprezintă un abuz de drept, şi se încearcă, cu rea credinţă, executarea unor sume deja achitate de către Ocolul Silvic Obştea Tulnici.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 712 C. proc. civ.,

La data de 07.03.2017, prin cerere modificatoare în vederea completării motivelor de fapt şi de drept, contestatorul a mai arătat că există un al treilea motiv de anulare a procedurii de executare silită, respectiv calcularea de către executorul judecătoresc a unor sume ce exced celor acordate de instanţa prin titlul executoriu- sentinţa civilă 964/18.11.2016.

Intimatul A., prin întimpinare a solicitat respingerea contestaţiei la executare, cu motivarea ca susţinerea contestatorului, conform căreia toate drepturile salariale au fost achitate, iar sumele calculate de executor exced celor acordate de instanţa, nu este adevărată. A arătat că, potrivit jurispridentei ICCJ, reluarea raporturilor de munca după data încetării contractului de muncă, se poate face doar cu consimţământul salariatului, fie prin încheierea unui nou contract de muncă, fie prin anularea cu caracter retroactiv a actului de concediere de către instanţa. Ori în cauza de faţă nu ne aflam în niciuna din aceste situaţii, deoarece angajatorul a refuzat atât să incheie un nou contract de muncă, cât şi să pună în aplicare sentinţa 546/2015 şi ulterior sentinţa 964/2016.

La termenul din 23.03.2016 intimatul A. a invocat lipsa calităţii de reprezentant al contestatorului -C., şi pe cale de consecinţă a apărătorului acestuia. A arătat că, numitul C., şef de ocol al Ocolului Silvic Obştea Tulnici, a fost trimis în judecata în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Focşani, iar la începutul lunii februarie 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a trimis o adresă către Garda Forestieră Focşani şi către Obştea de Moşneni Tulnici, cărora le-a solicitat că fata de disp. O.G. nr. 59/2000 coroborat cu lg. 188/1999 să constate că şeful de ocol este suspendat de drept.

La termenul din 30.03.2017, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsa calităţii de reprezentant al contestatorului prin C..

Prin sentinţa civilă nr. 2479/30.03.2017 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia invocată de intimat cu privire la lipsa calităţii de reprezentant a contestaorului şi a fost respinsă contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut întrucât titlul pus în executare a suportat doua cilcuri procesuale, nefiind soluţionat în mod definitiv de Curtea de Apel Galaţi, chiar dacă ne aflam în cadrul unui raport litigios de muncă, s-au respectat dispoziţiile procedurale în materia procedurii executarii silite, neincalcandu-se nicio formă de executare, singurul litigiu privind titlul executării ce nu vizează obiectul cauzei. În ce priveşte excepţia invocată de intimatul A. privind lipsa calităţii de reprezentant al contestatorului- C. s-a reţinut din documentaţia depusă la dosarul cauzei, ca Ocolul Silvic Obştea Tulnici, prin C., este indrutuit să promoveze prezenta acţiune, nefiind suspendat din funcţie de nicio instituţie abilitată în acest sens până la momentul de faţă.

Împotriva acestei hotărîri a formulat apel contestatoarea Ocolul Silvic Obştea Tulnici care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală deoarece 1. nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei; 2. prin executarea silită contestată au fost acordate drepturi neprevăzute în titlul executoriu, reîncadrarea în muncă având loc la data de 11.05.2015 în baza încheierii din 05.05.2015. executorul judecătoresc a calculat drepturile salariale şi după data reîncadrării efective şi până în prezent.

În drept au fost invocate prev. art. 651 alin. (4) C. proc. civ.

În apel au fost depuse înscrisuri noi.

Apelul este fondat, pentru următoarele motive:

Contestaţia la executare de faţă este îndreptată împotriva executării silite începută în dosarul de executare 17/2017 de către BEJ B. pentru executarea titlului executoriu sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea.

Aceasta este a doua executare silită începută de creditorul A. împotriva debitoarei Ocolul Silvic Obştea Tulnici, prima realizându-se în cadrul dosarului de executare 261/20.10.2015 de către BEJ D. în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 546/2015 a Tribunalului Vrancea, în temeiul căreia potrivit adresei din 03.10.2017 a BEJ D. creditorului a încasat în perioada ianuarie- martie 2016 a sumei de 34999 RON, din care 4999 RON reprezentând drepturi salariale calculate de la data încetării raporturilor de muncă până la reintegrarea efectivă, potrivit raportului de expertiză - expert contabil E..

În condiţiile în care contestatoarea susţine că, la momentul începerii celei de-a doua executări silite nu mai datora nimic creditorului, ca urmare a plăţilor făcute cu ocazia executării primului titlu executoriu, ulterior desfiinţat, se impune a se analiza în amănunt succesiunea faptelor.

Astfel, prin decizia nr. 63/19.03.2015 a Ocolului Silvic Tulnici s-a dispus desfacerea contractului de muncă al ing. A..

Prin încheierea din 05.05.2015 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, ca urmare a cererii salariatului, s-a dispus suspendarea Deciziei 63/19.03.2015 până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei în dosarul x/2015

Ca efect al acestei suspendării a executării deciziei de concediere şi întrucât s-a constituit dosarul de executare 143/2015 BEJ D. pentru executarea încheierii din 05.05.2015, prin Decizia nr. 68/11.05.2015 a Ocolului Silvic Obştea Tulnici a fost revocată din funcţie persoana care ocupa postul de responsabil compartiment pază şi protecţia pădurii şi a fost numit A. în această funcţie.

În lipsa altor precizări şi faţă de lipsa de opoziţie a angajatului pentru această funcţie, se prezumă că funcţia de responsabil compartiment pază şi protecţia pădurii este aceeaşi funcţie ca şi cea pe care intimatul A. o ocupase anterior deciziei de concediere. De asemenea, având în vedere precizările acestuia că o vreme s-a prezentat din nou la muncă, până la pronunţarea decizie de casare a Curţii de Apel Galaţi, când nu I s-a mai permis, instanţa consideră că la data de 11.05.2015 s-a realizat o reintegrare efectivă în funcţie a petentului, cu derularea raporturilor de muncă în aceleaşi condiţii ca şi cele reglementate prin contractul de muncă încheiat între părţi. De altfel, potrivit încheierii din 27.05.2015 a Tribunalului Vrancea petentul A. a renunţat la cererea sa de completare a încheierii din 05.05.2015 în sensul de a se dispune reîncadrarea pe funcţia avută anterior, cu plata drepturilor salariale, ca urmare a faptului că a fost primit la locul de muncă.

În continuare, situaţia faptică s-a derulat pe două planuri: unul procesual, iar celălalt în cadrul raporturilor de muncă reluate.

În plan procesual, prin sentinţa civilă nr. 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ s-a dispus anularea Deciziei nr. 63/19.03.2015 şi reintegrarea reclamantului în funcţie, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raportului de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi a 30.000 RON daune morale pentru reclamant. Această hotărâre a fost pusă în executare, astfel cum am reţinut deja, şi a avut ca efect încasarea daunelor morale şi a 4999 RON reprezentând drepturi salariale.

În condiţiile în care petentul a precizat că avea un salariu lunar de 1500 RON, iar potrivit raportului de expertiză contabilă F. suma de 4999 RON acoperă cu siguranţă perioada dintre 19.03.2015 când au încetat raporturile de muncă şi 11.05.2015 când a avut loc reintegrarea efectivă în muncă, astfel cum am constatat deja, deci pentru această perioadă contestatoarea nu mai datora nicio sumă cu titlu de drepturi salariale acordate cu titlu de despăgubire de către instanţa de judecată. Avem în vedere faptul că, ulterior acestei reintegrări de fapt şi a continuării raporturilor de muncă, angajatul era îndreptăţit să primească chiar salariul pentru munca prestată, iar nu despăgubirile în cuantum egal cu drepturile salariale dispuse de instanţa de judecată. De altfel, intimatul G. a şi confirmat instanţei de judecată că, cel puţin pentru o vreme şi în formă fracţionată, a primit salariul după reintegrare.

Ulterior plăţilor efectuate în baza sentinţei civile 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea, prin decizia civilă nr. 681/18.05.2016 a Curţii de Apel Galaţi hotărârea ce reprezentase titlu executoriu a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Potrivit art. 500 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea casată nu are nicio putere.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, secţia civilă şi de contencios administrativ Fiscal a fost constatată nulitatea deciziei de concediere şi s-a dispus reîncadrarea petentului în funcţia deţinută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite potrivit funcţiei, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea angajatoarei la plata de daune morale. Această hotărâre a fost casată în parte prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curţii de Apel Galaţi prin a fost anulată în parte decizia de sancţionare, a fost înlocuită sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu sancţiunea avertismentului şi s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii decizie de sancţionare, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei până la reîncadrarea efectivă în funcţie, indexate, majorate şi reactualizate, menţinându-se soluţia de respingere a daunelor morale.

Aşadar, din sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea a fost menţinută dispoziţia de reîncadrare în funcţie şi de plată a drepturilor salariale, astfel că în această privinţă nu există niciun impediment la executare ca urmare a deciziei de casare.

În planul raporturilor de muncă însă, au intervenit unele evenimente care, până la proba contrară, influenţează şi ele executarea celui de-al doilea titlu executoriu.

Astfel, ulterior reintegrării de fapt care a avut loc, astfel cum am reţinut deja, la data de 11.05.2015, urmată de continuarea raporturilor de muncă între părţi, prin Decizia nr. 92/16.01.2017 a Ocolului Silvic Obştea Tulnici s-a dispus din nou desfacerea contractului de muncă al angajatului A. ca urmare a neprezentării la serviciu a salariatului începând cu data de 01.04.2016.

Potrivit părţilor, împotriva acestei noi decizii de concediere s-a formulat contestaţie, aflată pe rolul instanţei de judecată, care urmează să dispună cu privire la legalitatea sa.

Din aceste date, pentru soluţionarea contestaţiei la executare reţinem trei aspecte relevante:

1.reintegrarea în funcţia şi activitatea avute anterior primei concedieri s-a realizat încă din data de 11.05.2015, iar pentru perioada dintre data primei concedieri şi data reintegrării salariatul a primit deja despăgubirile egale cu drepturile salariale cuvenite, ca urmare a executării silite realizate în baza sentinţei civile nr. 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea. Chiar dacă acest titlu executoriu a fost casat, plata efectuată acoperă obligaţiile stabilite prin cel de-al doilea titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea astfel cum a fost modificată prin decizia civilă 1152/29.05.2017 a Curţii de Apel Galaţi, de plată a drepturilor salariale cuvenite de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei până la reîncadrarea efectivă în funcţie, indexate, majorate şi reactualizate.

2.ulterior reintegrării şi reluării raporturilor de muncă, salariatul a încasat sau ar fi trebuit să încaseze chiar drepturile salariale cuvenite, iar nu despăgubirile acordate de instanţa de judecată prin titlul executoriu, ca urmare a muncii prestate, deci după data de 11.05.2015 acesta nu mai poate pretinde respectivele despăgubiri. În situaţia în care petentul nu a fost plătit potrivit contractului său de muncă, el trebuie să pretindă plata acestor drepturi salariale, iar nu despăgubiri ca urmare a concedierii nelegale.

3. noua decizie de concediere, ulterioară sentinţei a cărei executare se urmăreşte, reprezintă un motiv nou de întrerupere a raporturilor de muncă reluate ca urmare a reintegrării în funcţie, diferit de primul, care până la infirmarea sa printr-o altă hotărârea judecătorească dată în cadrul contestaţiei formulate de angajat, îşi produce efectele. Astfel, cu privire la eventualele drepturi salariale care s-ar cuveni petentului ulterior datei de 01.04.2016 reţinută în cea de-a doua decizie de concediere ca dată de la care salariatul nu s-a mai prezentat la muncă, ar trebui adresată o altă cerere instanţei de judecată, eventual în cadrul contestaţiei la conediere, Tribunalul apreciind că aceste sume exced dispoziţiilor titlului executoriu modificat prin decizia Curţii de Apel Galaţi.

Faţă de aceste considerente, observând că au fost executate deja toate obligaţiile ce fac obiectul executării silite începută în dosarul de executare 17/2017 de către BEJ B. în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 480 alin. (1) C. proc. civ. vom admite apelul şi, schimbând în parte sentinţa apelată, vom admite contestaţia la executare şi vom anula executarea silită şi actele de executare.

În baza art. 45 lit. f) din O.U.G. 80/2013 vom dispune restituirea taxei judiciare de timbru achitată de contestatoare prin chitanţele eliberate de Com. Tulnici nr. 366/01.03.2017 pentru 1000 RON şi 1361/13.06.2017 pentru 500 RON."

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire, în termen, intimatul A., solicitând admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, anularea încheierii de îndreptare eroare materială definitivă a Tribunalului Vrancea din data de 08.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 ca fiind nelegală, întrucât, a susţinut revizuentul, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 8 al art. 509 alin. (1) din Noul C. proc. civ., revizuentul A. a relevat, pe scurt, istoricul litigiilor în cauză, şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Prin încheierea de îndreptare eroare materială a cărei revizuire se cere, instanţa Tribunalului Vrancea stabileşte faptul că decizia civilă nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curţii de Apel Galaţi a fost executată cu 2 ani anterior pronunţării ei.

Prin această modalitate de modificare şi completare a considerentelor deciziei civile nr. 666/12.10.2017, susţine revizuentul, instanţa a încălcat nu numai dispoziţiile imperative ale art. 713 alin. (1) C. proc. civ., care prevede inadmisibilitatea unei asemenea proceduri de rejudecare a fondului hotărârii care se execută, dar, mai ales, autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Astfel, a arătat revizuentul, în cauza dosarului nr. x/2017 contestaţia privea o executare silită demarată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, respectiv, sentinţa civilă nr. 964/18.11.2011 a Tribunalului Vrancea, secţia Contencios- Administrativ şi Fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curţii de Apel Galaţi, şi, prin urmare, apelanta- debitoare nu poate invoca motive ce ţin de fondul cauzei pe care le poate invoca în cursul judecăţii, iar instanţa nu putea soluţiona cererile şi motivele invocate de aceasta privitoare la fondul cauzei.

Or, prin această încheiere definitivă din data de 08.02.2018, consideră revizuentul că instanţa Tribunalului Vrancea a modificat şi completat considerentele deciziei civile nr. 666/12.10.2017 prin soluţionarea, încă o dată, a fondului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, secţia Contencios- Administrativ şi Fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curţii de Apel Galaţi, lipsind-o total de efecte juridice pe aceasta din urmă.

Altfel spus, a concluzionat revizuentul, instanţa Tribunalului Vrancea şi instanţa Curţii de Apel Galaţi, prin două complete de judecată diferite faţă de aceeaşi cauză stabilesc lucruri total diferite: prima dată, instanţa Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2015, analizând întregul litigiu de muncă şi probatoriu administrat, prin decizia civilă nr. 1152, definitivă, pronunţată la data de 29.05.2017, hotărăşte faptul că Ocolul Silvic Obştea Tulnici este obligat la reîncadrarea sa efectivă în funcţia deţinută anterior şi la plata salariilor cuvenite potrivit funcţiei.

Ulterior, instanţa Tribunalului Vrancea, în cadrul dosarului nr. x/2017, care are ca obiect contestaţie la executare, prin încheierea de îndreptare eroare materială definitivă din data de 08.02.2018, hotărăşte faptul că Ocolul Silvic nu este obligat să îl reîncadreze efectiv în funcţia deţinută anterior, şi nici să-i plătească salariile cuvenite întrucât obligaţiile stabilite prin decizia civilă nr. 1152/2017, definitivă, a Curţii de Apel Galaţi, secţia Contencios- Administrativ Fiscal au fost deja executate încă din mai 2015, anterior cu 2 ani pronunţării hotărârii.

Astfel, se susţine, este evident faptul că ambele hotărâri invocate au avut aceleaşi părţi, au privit acelaşi litigiu de muncă şi că cea de-a doua hotărâre a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, aceasta din urmă stabilind exact contrariul primei hotărâri.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., invocat drept temei de drept, Înalta Curte reţine că, din examinarea criticilor dezvoltate în cerere, acestea nu pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de textul menţionat.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţa dedusă judecăţii, revizuentul A. a invocat pretinsa contrarietate între încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 08 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, şi sentinţa civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1152/2017 din 29 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Se constată că prin încheierea a cărei revizuire a solicitat-o, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 666/12.10.2017 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a fost admis apelul formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 964 din 18 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2015, şi schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării executării silite şi actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu reprezentat tocmai de această sentinţă (dosar de executare nr. 17/2017 al B.E.J. "B.").

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că au fost executate deja toate obligaţiile stabilite prin sentinţa nr. 964 şi care au format obiectul acestei executări silite, respectiv, plata către revizuentul A., s.n. a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei de concediere (data primei concedieri, 19.03.2015) şi până la reîncadrarea în funcţie efectivă (11.05.2015, data reintegrării salariatului).

Revizuentul circumscrie noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluţionare a unor cauze diferite, din perspectiva unei contestaţii la executare admise, prin care s-au anulat actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 17/2017 al B.E.J. B..

Faţă de cele mai sus menţionate şi raportat la limitele prevăzute de dispoziţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., de care este ţinută instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând identitate de obiect şi cauză, şi, în atari condiţii, decizia atacată nu este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, o astfel de situaţie neputând fi aplicabilă în cazul de faţă, când hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate pe parcursul unor momente procesuale diferite (fond, urmată de procedura de executare silită), în dosare diferite, cererea de revizuire neputând fi primită.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Fiind căzut în pretenţii, în temeiul dispoziţiilor art. 453 Noul C. proc. civ., va dispune obligarea revizuentului A. să plătească intimatului OCOLUL SILVIC OBŞTEA TULNICI suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din Camera de Consiliu din 08 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă revizuentul A. să plătească intimatului OCOLUL SILVIC OBŞTEA TULNICI suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.