Unpermitted construction: jurisdictional competence for cassation in non-pecuniary obligation cases (do-or-not-do) originating from district court proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of material jurisdiction and declined competence, referring the appeal case to the Bucharest Court of Appeal, thereby ruling that the appeal against the County Court’s decision on a civil matter regarding construction works fell within the jurisdiction of the Court of Appeal rather than the High Court. The underlying dispute involved a local police authority seeking to demolish a fence constructed by a private party without a proper building permit, where the lower instances had ordered the demolition, and the private party appealed this decision through the Tribunal and then filed a cassation appeal. Relying on Articles 94(1)(h), 95(2), 96(1)(3), 97(1), and 483(4) of the Code of Civil Procedure, the Court held that obligations to do or not do (non-pecuniary) initiated at the jurisdictional court level are subject to appeal by the Tribunal and subsequent appeal by the Court of Appeal, as the High Court only exercises competence in appeals against Court of Appeal decisions or in expressly provided statutory cases, and the principle of immediate superior jurisdiction prohibits skipping the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, art. 94 C. proc. civ, art. 95 pct. 2 C. proc. civ, art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ; Unpermitted construction: jurisdictional competence for cassation in non-pecuniary obligation cases (do-or-not-do) originating from district court proceedings: 7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 483 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., precum şi ale art. 96 pct. 3 şi 97 pct. 1 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1, MUNICIPIUL BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: desfiinţarea lucrărilor de construire din str. x, Bucureşti, şi să se dispună încadrarea lucrărilor de împrejmuire în prevederile autorizaţiei de construire nr. x/23.02.2015 realizate la această adresă, prin acordarea unui termen maxim după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 10789/2016 din data de 13.06.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti în dosar nr. x/2015, s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanta POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A., şi pe cale de consecinţă:
În baza dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, s-a dispus desfiinţarea construcţiei - gard de sârmă susţinut de stâlpi metalici, efectuată cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr. x/23.02.2015, în termen maxim de o lună de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ., a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat pârâta A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii introductive de chemare în judecată, cu obligarea intimatei- reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest dosar- onorariu avocaţial, contravaloarea deplasărilor la instanţă, etc.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia civilă nr. 514 A din 20 februarie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimata POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1 BUCUREŞTI, împotriva sentinţei civile nr. 10789/13.06.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta- pârâtă A., iar cererea de recurs a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti.
F. Hotărârea instanţei de recurs.
6. Prin decizia civilă nr. 584 R din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 483 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., precum şi ale art. 96 pct. 3 şi 97 pct. 1 din C. proc. civ.
G. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
8. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti.
9. După cum rezultă din dispoziţiile art. 94 C. proc. civ.." Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă: h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe".
10. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, ca instanţă de apel, legea prevăzând, anume, cazurile în care tribunalul are competenţa în apel.
11. Totodată, dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd că: "Curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată".
12. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect îl reprezintă obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 2 şi art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., în sensul că în această situaţie tribunalul are plenitudine de competenţă în apel, soluţionarea litigiilor având acest obiect, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
13. Nu se poate reţine susţinerea Curţii de Apel Oradea, relativ la faptul că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
14. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
15. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
16. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
17. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
18. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 514 A din 20 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.