Mortgage loan interest recalculation and abuse clauses: restrictive interpretation of revision grounds under Art. 322(1)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 22 martie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1799 din 2 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2011, a respins recursurile declarate de recurenţii- reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 şi împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate. Respinge recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREŞTI şi S.C. D. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.

Împotriva hotărârii instanţei de recurs au formulat cerere de revizuire, în termen, revizuenţii B. şi A., solicitând încuviinţarea cererii de revizuire, cu schimbarea deciziei nr. 1.799/02.11.2016, în sensul admiterii recursului lor la decizia nr. 393/13 martie 2015 şi decizia nr. 1.413/29 septembrie 2015, ambele date de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, după cum urmează: admiterea cererii de recurs împotriva deciziei nr. 393/13 martie 2015 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu modificarea în parte a aceleaşi decizii, respectiv, admiterea în parte a apelului în sensul: admiterii motivelor privind lipsa notificării în ceea ce priveşte întârzierea la plată, cu prevenirea asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare; admiterii cererii referitoare la recalcularea dobânzii curente aferente creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, cu datele de "scadenţă cuprinse între 03.04.2009 -03.03.2010, de la 8,35% pe an la 7,95% pe an, precum şi modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare şi recalcularea debitelor, raportat la plăţile efectuate; admiterii cererii privind constatarea ca fiind o clauze nelegale şi abuzive prevederile art. 5 din Contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare nr. x/12.08.2008 ultima teza, respectiv în partea privind modul de formare al dobânzii curente; admiterii cererii privind constatarea ca fiind clauză nelegală şi abuzivă reţinerea comisionului acordare credit în sumă de 3.225 EUR din suma totală acordată cu titlu de împrumut de 132.22 EUR, respectiv pct. 1 din Contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare nr. x:8/12.08.2008.

2. Admiterea cererii de recurs împotriva deciziei nr. 1.413/29 septembrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, de completare a Deciziei nr. 393/13 martie 2015, cu modificarea aceleaşi decizii, respectiv admiterea apelului în sensul: admiterii capătului de cerere privind radierea înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. x/22.12.2010, respectiv x; admiterii cererii privind obligarea C.. de a recalcula dobânda curentă aferentă creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, cu datele de scadenţă cuprinse între 03.04.2009 - 03.03.2010, de la 8,35% pe an la 7,95% pe an, cu menţiunea că, acest capăt de cerere face şi obiectul recursului la Decizia nr. 393/13 martie 2015 dată de Curtea de Apel Bucureşti (pct. 1 liniuţa a ţi-a de mai sus); admiterii cererii de modificare în mod corespunzător a graficului de rambursare şi recalculare a debitelor raportat la plăţile efectuate, cu redobândirea calităţii lor de împrumutat şi coplătitor în raport contractual bancar, cu termene de plată lunare în vederea rambursării creditului ipotecar, conform graficului de rambursare; admiterii cererii de restituire a tuturor plăţilor efectuate de subsemnaţii către S.C. D. S.R.L. cu titlu de "Plată rată credit x, EUR.2 D. SRL", de la data cesiunii şi până la zi, cu acordarea de dobânzi legale, calculate până la data restituirii; admiterii cererii de constatare a caracterul abuziv al clauzei privind reţinerea comisionului acordare credit în sumă de 3.225 EUR din suma totală acordată cu titlu de împrumut de 132.225 EUR, respectiv pct. 1 din contract, cu anularea acestei clauze şi restituirea sumei şi calcularea de dobânzi legale, pană la restituirea efectivă, cu menţiunea că, acest capăt de cerere face şi obiectul recursului la Decizia nr. 393/13 martie 2015 dată de Curtea de Apel Bucureşti (pct. 1 ultima liniuţă de mai sus).

În susţinerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost motivată ulterior, prin depunerea motivelor aferente cererii, la termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2017, revizuenţii au formulat aprecieri în ceea ce priveşte admisibilitatea acestei căi de atac şi au relevat, foarte pe larg, circumstanţele cauzei, în detalierea motivelor invocând, în esenţă, următoarele:

În ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 393/13.03.2015 dată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011*, referitor la calculul dobânzii curente aferentă creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, pentru care s-a perceput o cotă de 8,35% în loc de 7,95%, deci mai mult cu 0,40%, prin cererea de recurs au arătat că, în acesta parte, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 pe motiv că, instanţa de apel nu s-a conformat acestor cerinţe legale, întrucât nu a examinat efectiv apărările şi susţinerile părţilor.

Cum instanţa de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la calculul dobânzii curente aferentă creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, pentru care s-a perceput o cotă de 8,35% în loc de 7,95%, deci mai mult cu 0,40%, revizuenţii apreciază că, lipsa de motivare expresă şi clară este un defect fundamental al deciziei.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanţei de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire.

Referitor la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1.413/29.09.2015 dată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011*, referitor la "modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare şi recalcularea debitelor raportat la plăţile efectuate, cu redobândirea calităţii apelanţilor de împrumutat şi coplătitor în raport contractual bancar, cu termene de plată lunare în vederea rambursării creditului ipotecar, conform graficului de rambursare", prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanţa de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din C. proc. civ. din 1865, din prisma criticilor prezentate prin cererea de recurs.

Cum instanţa de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare şi recalcularea debitelor raportat la plăţile efectuate, cu redobândirea calităţii apelanţilor de împrumutat şi coplătitor în raportul contractual bancar, cu termene de plată lunare în vederea rambursării creditului ipotecar, conform graficului de rambursare, revizuenţii apreciază că, lipsa de motivare expresă şi clară este un defect fundamental al Deciziei nr. 1.799/02.11.2016.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanţei de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii.

Referitor la restituirea tuturor plăţilor efectuate de apelanţi către S.C. D. S.R.L. cu titlu de "plată rată credit x, Eur 2 D. S.R.L. ", de la data cesiunii şi până la zi, cu acordarea de dobânzi legale, calculate până la data restituiri, prin decizia revizuită, instanţa de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865, din prisma criticilor prezentate prin cererea de recurs.

Cum instanţa de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la restituirea tuturor plăţilor efectuate de apelanţi către S.C. D. S.R.L. cu titlu de "Plată rată credit x, EUR.2 D. SRL", de la data cesiunii şi până la zi, cu acordarea de dobânzi legale, calculate până la data restituirii, revizuenţii apreciază, de asemenea, că, lipsa de motivare expresă şi clară este un defect fundamental al Deciziei nr. 1.799/02.11.2016.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanţei de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire.

Legal citată, intimata D. S.R.L. Bucureşti a formulat întâmpinare, la data de 18 ianuarie 2017, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în esenţă, arătând că o hotărâre prin care a fost respins recursul ca nefondat nu evocă fondul, solicitând admiterea excepţiei invocate şi, ca o consecinţă, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) şi, respectiv, art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Importanţa revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

În conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.: "Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere (...)".

Cerinţa evocării fondului prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

De pe acest fundament legal, este de considerat că, de regulă, hotărârile instanţelor de recurs prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanţă că hotărârea dată în recurs este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme, în fiecare dintre aceste două ipoteze, fondul pricinii este cercetat.

Fac excepţie acele situaţii în care recursul s-ar respinge ca tardiv, ca inadmisibil, ori, în genere, pentru motive ce împiedică abordarea fondului, căci, în asemenea, ipoteze, decizia ce se pronunţă nu oferă beneficiul cercetării pricinii pe fondul ei.

În cauză, prin decizia atacată cu revizuire au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii- reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 şi împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi au fost respinse recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREŞTI şi S.C. D. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Aşadar, motivele de nelegalitate invocate de către părţi au fost examinate pe fondul lor, şi această analiză făcută de instanţa de recurs constituie o evocare a fondului, în sensul art. 322 C. proc. civ. în atari condiţii, decizia este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, astfel că, nelegal a susţinut intimata în sensul inadmisibilităţii căii extraordinare de atac promovate de revizuenţi, excepţia urmând a fi respinsă.

Înalta Curte urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata D. S.R.L. Bucureşti şi prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din examinarea criticilor dezvoltate în cerere rezultând că acestea pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de acest text.

Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional este reglementată prin normă constituţionalăÎn considerarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare în speţă., şi anume, potrivit art. 129 din Constituţia României, părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil, în fond şi căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfăşurare care, prin reglementarea conţinutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanţie a egalităţii părţilor, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecăţii şi a pronunţării de hotărâri corespunzătoare legii şi adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerinţelor noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1- 9 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.

Căci, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art. 322 C. proc. civ., şi nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în aceste dispoziţii legale.

Revizuenţii din cauza de faţă şi-au întemeiat în drept cererea de revizuire pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care, "Revizuirea … unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi, respectiv, art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, situaţie care se regăseşte în speţă, excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata D. S.R.L. Bucureşti urmând a fi respinsă.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reţinând următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cele trei ipoteze prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.

Prin formularea din textul legal se face referire la aplicarea principiului disponibilităţii, care nu îngăduie instanţei să depăşească obiectul acţiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită de a se pronunţa asupra lor.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă.

O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul de faţă, când instanţa de recurs a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 şi împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a respins recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREŞTI şi S.C. D. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, fiind menţinută soluţia de respingere a apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei de fond, deci, fără a schimba soluţia pe cererile care au fixat cadrul litigiului şi pe care ar fi omis să le analizeze.

Faptul că s-au respins recursurile nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care face vorbire de un lucru cerut, şi nu de soluţia pronunţată de instanţă; nu se poate cere revizuirea unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe motiv că instanţa, dispunând respingerea recursurilor împotriva deciziei instanţei de apel, nu s-ar fi pronunţat asupra unui capăt de cerere care nu a format obiectul recursului, astfel că, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, respingând recursurile, deci, fiind menţinută soluţia de respingere a apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte a menţinut hotărârea primei instanţe, ca şi situaţia de fapt reţinută de aceasta.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a acordat nimic, nepronunţându-se ea însăşi cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se verifică, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectarea principiului disponibilităţii, nefiind vorba despre minus petita.

Procedând astfel, instanţa de recurs nici nu putea să nu acorde ceea ce s-a cerut- aşa cum invocă revizuenţii în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.- pentru că, respingând apelul, la rândul său instanţa de apel nu a acordat nimic, ci a menţinut ceea ce a dat tribunalul prin sentinţă, ipoteza neacordării a ceea ce s-a cerut, minus petita, raportându-se la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează, de altfel, aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenţii exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs pe fond.

Nemulţumirea revizuenţilor, fiind exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea instanţei ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii- care alcătuiesc fondul cauzei-, şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susţinerea revizuenţilor în sensul că instanţa de recurs nu a analizat un anumit motiv de nelegalitate care a fost invocat prin cererea de recurs, de altfel, reluat şi prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico- juridic al instanţei în adoptarea soluţiei din recurs.

În condiţiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunţate de instanţa de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curţi drept motiv de revizuire nu vor fi reţinute.

Înalta Curte reţine, astfel, că expunând situaţia de fapt dedusă judecăţii, prin cererea de revizuire formulată revizuenţii B. şi A. au reiterat solicitările ce vizează fondul cauzei, formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Astfel, din motivele cererii de revizuire, rezultă că pretinsele greşeli ale instanţei de recurs de a nu se pronunţa asupra criticilor cu soluţionarea cărora a fost învestită, au vizat, în realitate, pretinsele erori săvârşite de instanţa de recurs în examinarea motivelor de nelegalitate, care nu a soluţionat în favoarea revizuenţilor fondul litigiului dedus judecăţii.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1- 9 C. proc. civ., şi nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii. Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional este reglementată prin normă constituţională.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, cererea de revizuire nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, neputând fi primită repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă, astfel că, invocarea de către revizuenţi a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se apreciază să nu sunt incidente în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat, şi, în aceste condiţii, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecăţii.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuenţii B. şi A. să plătească intimatei S.C. D. S.R.L. BUCUREŞTI suma de 1.080,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 1799 din 2 noiembrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Obligă revizuenţii B. şi A. să plătească intimatei S.C. D. S.R.L. BUCUREŞTI suma de 1.080,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2018.