Jurisdictional declination of consumer credit appeal based on statutory value threshold and lack of material competence of the High Court

Şedinţa publică din data de 21 martie 2018

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 9439/2015 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tg-Jiu, invocată de către pârâta A. S.A, în întâmpinare.

A fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect anulare act, obligaţie de a face şi pretenţii, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. şi A. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, în favoarea Judecătoriei Motru.

Prin sentinţa civilă nr. 1621 din 5 septembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. S.A. - Agenţia Târgu Jiu, invocată de pârâta A. S.A. S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. şi Sucursala Tg-Jiu A.. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 2 din actul adiţional nr. x/07.02.2011 la Contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 09.07.2008 referitoare la comisionul de prestare a serviciului solicitat, respectiv restructurare/reeşalonare ca fiind abuzive. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 3 din actul adiţional nr. x/29.05.2012 la contractul de împrumut, referitoare la comisionul de prestare a serviciului solicitat, respectiv restructurare/reeşalonare ca fiind abuzive. Au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 231,11 CHF şi a sumei de 50 Euro încasate cu titlu de comision restructurare/reeşalonare, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la restituirea integrală a acestora. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 9.2 din contractul de împrumut ca fiind abuzive. S-a respins în rest cererea. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 800 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 283 din 18 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, au fost admise apelurile declarate de apelantul-reclamant B. şi apelanta-intimată A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1621/05.09.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2015. S-a schimbat sentinţa în sensul că s-a admis în parte acţiunea. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor de la art. 3.2, art. 3.3 din contractul de credit privind marja variabilă. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 5 din contractul de credit privind comisionul de rambursare anticipată. S-a constatat că riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatului, în mod abuziv şi dispune plata ratelor la cursul de schimb valutar al CHF de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar cu dobânda legală. S-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a clauzelor de la art. 2 din Actul adiţional x/2011 şi art. 3 din Actul adiţional nr. x/2012 privind comisionul de restructurare/reeşalonare credit. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la clauza de la art. 9.2 din contract şi cu privire la cheltuielile de judecată. A fost obligată intimata pârâtă către apelantul reclamant la 800 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Din oficiu, Curtea a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, în raport de dispoziţiile art. 96 alin. (3) şi 483 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 206/2017 din 14 decembrie 2017 a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. şi intimata pârâtă A. - SUCURSALA TG-JIU în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul din 21.03.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenţii cu valoare mai mică de 200.000 RON.

Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunţată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluţioneze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.

Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...), precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Totodată, se impune observaţia că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Faţă de data pronunţării deciziei recurate, 18 aprilie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.