Abusive bank credit clauses: jurisdictional bar on cassation against lower-tier appellate decisions under statutory value limits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction, referring the case to the Galati Court of Appeal, leaving the Tribunal of Galati’s appellate decision in force. The dispute involved a consumer credit agreement where borrowers successfully challenged abusive clauses regarding processing fees and interest rate differentials in the appeal instance, resulting in an order for the bank to refund excessive payments and legal interest, although the lower court had initially dismissed their claims. The decisive legal basis for the ICCJ’s refusal to hear the cassation appeal was that the appealed decision was rendered by a first-instance court (Tribunal) rather than a Court of Appeal, outside the ICCJ’s competence under Article 97(1) of the Civil Procedure Code, and the monetary value of the claims was below the threshold for direct cassation review established by Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, which excluded appeals against decisions under 1,000,000 RON for cases pending before July 20, 2017.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Abusive bank credit clauses: jurisdictional bar on cassation against lower-tier appellate decisions under statutory value limits: The dispute involved a consumer credit agreement where borrowers successfully challenged abusive clauses regarding processing fees and interest rate differentials in the appeal instance, resulting in an order for the bank to refund excessive payments and legal interest, although the lower court had initially dismissed their claims. The decisive legal basis for the ICCJ’s refusal to hear the cassation appeal was that the appealed decision was rendered by a first-instance court (Tribunal) rather than a Court of Appeal, outside the ICCJ’s competence under Article 97(1) of the Civil Procedure Code, and the monetary value of the claims was below the threshold for direct cassation review established by Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, which excluded appeals against decisions under 1,000,000 RON for cases pending before July 20, 2017.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive to admit the exception of material incompetence and decliine jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 martie 2018
Asupra cererii de recurs de faţă
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. x/2014, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., au solicitat:
- să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.2, art. 4.7, art. 4.11 şi art. 6.2 din Contractul de credit nr. x, încheiat la data de 17.06.2008,
- să se dispună restituirea sumei reprezentând comisionul de administrare achitat începând cu data de 17.06.2008 până la încetarea contractului de credit, împreună cu dobânda legală calculată de la data plăţii până la data restituirii:
- să fie obligată pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului fără comisionul de administrare.
- să se constate caracterul abuziv al diferenţei de curs valutar dintre data acordării creditului şi data rambursării
- şi să se dispună îngheţarea cursului valutar la data contractării. Au solicitat şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4130/3.06.2016 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei şi înlăturarea din aceasta a menţiunilor privind îngheţarea cursului de schimb şi admiterea cererii lor în acest sens şi obligarea băncii la emiterea unui act adiţional în care să se menţioneze cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului
Prin decizia civilă nr. 194/18 mai 2017 Tribunalul Galaţi a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 4130/03.06.2016 pronunţată de Judecătoria Galaţi în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. C. S.A. SUCURSALA GALAŢI şi S.C. C. S.A., având ca obiect "acţiune în constatare". A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 4130/3.6.2016 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare admite în parte cererea. A constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 4.7 şi art. 6- referitor la comisionul de procesare din contractul de credit nr. x/17.06.2008, încheiat între C. S.A. şi A. şi B.. A constatat nulitatea clauzelor de la art. 4.7 şi art. 6 - referitor la comisionul de procesare. A obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma încasată cu titlu de comision de procesare, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii. A obligat pârâta să restituie reclamanţilor diferenţa de dobândă plătită în plus în perioada iulie 2009- iunie 2010 peste dobânda de 4,6% din primul an de creditare, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi B. au formulat recurs.
La termenul de judecată din data de 04.10.2017 Curtea, din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Decizia civilă nr. 126/R din 04 octombrie 2017 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, respectiv a recursului declarat de reclamanţii B. şi A., împotriva deciziei civile nr. 194/18.05.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2014, în favoarea ÎCCJ.
La termenul din 21.03.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenţii cu valoare mai mică de 200.000 RON.
Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunţată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluţioneze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.
Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...), precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată, se impune observaţia că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, 18 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 194 din 18 mai 2017 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 194 din 18 mai 2017 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.