Hidden family assets: failure to report gold coins and jewelry not an offense where property rights guaranteed by constitution

Asupra recursului în anulare de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 13 februarie 1964, Tribunalul Popular al Raionului Nicolae Bălcescu, în baza art. 26828 alin. (1) C. pen., în vigoare la acea dată, a condamnat pe inculpata I.P.S.D. la 2 ani închisoare corecțională.

În baza art. 80 și art. 25 C. pen. (anterior), s-a dispus confiscarea monedelor și a bijuteriilor menționate în procesele verbale întocmite la 14 noiembrie 1963 și predate la B.R.P.R. în folosul statului.

S-a reținut, în esență, că la data de 14 noiembrie 1963 în imobilul din orașul Buzău, în care inculpata locuise împreună cu soțul său A.I. în perioada anilor 1946 - 1949, s-a găsit, în urma săpăturilor efectuate în pământ, un borcan de sticlă ce conținea 88 monede de aur și mai multe bijuterii din aur.

Inculpata a susținut că a aflat de existența lor în anul 1950 la vorbitorul avut cu soțul său deținut, dar i-a fost teamă să anunțe autoritățile, depunând însă la data de 21 octombrie 1963 un autodenunț în care anunța autoritățile.

Prin decizia penală nr. 1101 din 28 aprilie 1964, Tribunalul Capitalei Colegiul I Penal, a admis recursul declarat de inculpata I.S.P.D., a casat, în parte, sentința menționată și, rejudecând în fond, a redus pedeapsa la 6 luni închisoare, dispunând suspendarea executării acestei pedepse, conform art. 65 C. pen. (anterior). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., motivul constituindu-l lipsa caracterului penal al faptei inculpatei.

S-a susținut că dispozițiile penale în baza cărora a fost condamnată inculpata se aflau în contradicție cu art. 15 și 17 din Constituția României din 1923, precum și cu cele ale art. 12 din Constituția din 1952 care apărau dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și economiilor provenite din muncă și dreptul de moștenire. Prin urmare deținerea, în aceste condiții, a unor bunuri proprietate personală, fie cumpărate fie moștenite, nu constituie o faptă penală, iar bunurile nu pot fi confiscate legal.

Recursul în anulare este fondat, pentru următoarele argumente:

Înalta Curte constată că fapta intimatei inculpate de a avea cunoștință (din anul 1950) de existența unor obiecte din aur (monede și bijuterii de familie, îngropate de soțul său A.I. în pământul imobilului în care nu mai locuiau de 14 ani) nu se încadrează în dispozițiile art. 26828 pct. 1 C. pen. anterior, pentru că, pe de o parte, acestea nu se aflau în posesia efectivă a inculpatei, deci nu erau deținute, iar pe de altă parte, chiar deținerea bijuteriilor de familie și a monedelor de aur era permisă, ele provenind fie din veniturile obținute prin muncă, fie din moștenire de familie. Dreptul de proprietate personală asupra unor asemenea bunuri era garantat chiar prin Constituțiile din 1948 și din 1952, acuzarea nedovedind că bunurile ar proveni din activități ilicite.

Totodată, Înalta Curte observă că bunurile nu puteau fi confiscate, fapta inculpatei neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnată.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și, rejudecând cauza, va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 26828 pct. 1 C. pen. anterior, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen., fapta inculpatei nefiind prevăzută de legea penală, și deci nefiind infracțiune.

Ca urmare va fi înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii, dispusă prin aceleași hotărâri ce vor fi casate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 162 din 13 februarie 1964 a Tribunalului Popular al Raionului Nicolae Bălcescu și a deciziei penale nr. 1101 din 28 aprilie 1964 a Tribunalului Capitalei – Colegiul I Penal, privind pe inculpata I.P.S.D.

Casează hotărârile sus-menționate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata I.P.S.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26828 alin. (1) C. pen. anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2004.