Pension recalculation; inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate decision in labor and social security disputes

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o nouă decizie de stabilire a drepturilor de pensie prin valorificarea perioadelor 15.09.1994 - 01.01.1999 şi 01.07.2003 - 08.09.2005 ca fiind lucrate în grupa I de muncă, conform adeverinţei nr. x/27.06.2016 emisă de S.C. B. S.A..

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 2074 din 15 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.

A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a perioadei 15.09.1994-1.01.1999 lucrată în grupa I de munca, în procent de 100%, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. x/27.06.2016 emisă de S.C. B. S.A., cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.07.2016.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 192/AS din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei apelate. A fost respinsă acţiunea reclamantului ca nefondată.

La data de 25 mai 2017, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 192/AS din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate, iar cu ocazia rejudecării cauzei pe fond să fie obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să recalculeze pensia valorificând grupa I de muncă, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. x/27.06.2016 emisă de S.C. B. S.A. Constanţa.

Totodată, reclamantul a mai susţinut că a contestat decizia emisă de pârâtă la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP, însă nu a primit niciun răspuns în termenul legal de 45 de zile.

În plus, reclamantul a mai învederat că au fost încălcate dispoziţiile legale privind încadrarea în grupa I de muncă, având în vedere că a desfăşurat activitatea de conducător auto, fiind nominalizat printre salariaţii care beneficiau de grupa I de muncă, potrivit deciziei nr. 12939 din 22 octombrie 1990 a Consiliului de administraţie al S.C. B. S.A..

Recurentul a mai susţinut că, instanţa de apel nu a solicitat tabelul cu salariaţii care beneficiau de grupa I de muncă, solicitând instanţei de recurs să procedeze în acest sens.

La data de 1 august 2017, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia atacată cu recurs este una definitivă.

La data de 11 august 2017, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, susţinând că pârâta trebuia să recalculeze pensia şi să valorifice grupa I de muncă, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. x/2016.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 15 septembrie 2017 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamanat A. împotriva deciziei civile nr. 192/AS din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a constatat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 192/AS din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dipoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a 2-a din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 192/AS din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.