Withdrawal of cassation against recusal dismissal in administrator liability action for insolvent company debts

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 februarie 2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2015, reclamantul creditor A. a solicitat atragerea răspunderii pârâtului B. (fost administrator social al debitoarei S.C. C. SRL) pentru achitarea sumei de 41.760 RON reprezentând 39.594,24 RON despăgubiri şi 2.017,62 RON cheltuieli de judecată, precum şi la achitarea sumei de 3883 RON dobândă actualizată şi a sumei de 1442 RON cheltuieli de judecată conform sentinţei nr. 2618/2014 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul nr. x/2014.

Prin sentinţa nr. 33/F/2017 din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, s-au respins excepţiile invocate de pârâtul B. prin întâmpinare, respectiv: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, excepţia lipsei de interes a reclamantului în a acţiona atragerea răspunderii pârâtului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă cererea formulată de creditorul A., privind atragerea răspunderii administratorului S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul B. la plata în favoarea debitoarei S.C. C. S.R.L. a sumei de 41.594,29 RON (38.594,29 RON debit şi 3.000 RON cheltuieli de judecată).

Totodată, a fost respinsă cererea pârâtului B. privind chemarea în garanţie a PFA D..

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel B..

La data de 27 martie 2017, petentul B. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului, compus din doamnele judecător E. şi F..

Doamnele judecător au formulat şi cereri de abţinere care au fost respinse prin încheierea nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Totodată, prin aceeaşi încheiere a fost respinsă şi cererea de recuzare formulată de B. împotriva doamnelor judecător E. şi F..

Pe fondul cauzei, prin decizia nr. 593/2017 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul B., în sensul schimbării sentinţei nr. 33/F/2017 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Alba, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantul A. privind atragerea răspunderii pârâtului pentru pasivul rămas neacoperit în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. C. S.R.L.. A fost menţinută în rest sentinţa apelată şi a fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

La data de 26 aprilie 2017, recurentul B. a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Recursul recurentului a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi art. 53 alin. (1) acelaşi cod, iar în cuprinsul acestuia s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, având în vedere că, în speţă, completul C1 apel format din doamnele judecător E. şi F. se afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de art. 41 C. proc. civ., întrucât au făcut parte din completul de judecată care a soluţionat cauza în apel în dosarul nr. x/2015 şi au pronunţat soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare a prezentei cauze instanţei de fond, respectiv Tribunalului Alba, care a pronunţat sentinţa nr. 33/F/2017.

În subsidiar, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului având în vedere că doamnele judecător E. şi F. se afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. l şi 13 C. proc. civ., respectiv şi-au spus părerea în cauză.

Sub acest aspect, s-a mai susţinut că doamna judecător E. a îndeplinit acte şi a administrat probe în cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Alba şi în care s-a pronunţat sentinţa comerciala nr. 1381/2011, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia nr. 925/R/2011 a Tribunalului Alba şi care formează temeiul pretenţiilor reclamantului creditor A., motiv pentru care, în accepţiunea recurentului, există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.

În consecinţă, recurentul apreciază că, în mod greşit a fost respinsa cererea de recuzare formulată de petent împotriva completului de judecată care a soluţionat cauza în apel, având în vedere că au fost încălcate textele de lege care reglementează incompatibilitatea judecătorilor, respectiv dispoziţiile art. 41 si 42 C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a invocat şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din CEDO cu privire la independenţa judecătorilor, care, în accepţiunea sa, nu trebuie să se manifeste subiectiv faţă de nicio parte şi, mai mult decât atât, trebuie să fie imparţiali, adică să confere garanţii suficiente pentru a înlătura orice dubiu.

La data de 10 iulie 2017, intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea încheierii atacate cu recurs, ca fiind legală şi temeinică.

La data de 11 august 2017, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul A. şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa casării încheierii şi soluţionării cauzei pe fond de către un complet de judecată imparţial.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul a fost prematur formulat, fiind promovat cu nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 29 decembrie 2017, recurentul-pârât a depus la dosar cerere de renunţare la judecarea recursului, conform art. 406 C. proc. civ.

Examinând cererea formulată de către recurentul-pârât B., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. civ., renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac.

Potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ. când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac instanţa va lua act de renunţare, iar potrivit alin. (6) teza a II-a al aceluiaşi articol, când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

În plus, potrivit art. 463 C. proc. civ. "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Prin cererea de renunţare la judecata recursului, recurentul practic achiesează la încheierea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă cu privire la cererea de recuzare, acest lucru reprezentând o modalitate de manifestare a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civilă, sub forma unui act procedural de dispoziţie.

În considerarea celor ce preced, având în vedere dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecarea recursului declarat de recurentul- pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de pârâtul B. împotriva încheierii nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.