Inadmissibility of cassation against labor conflict appellate decision under exclusive appeal jurisdiction

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani de a-i acorda grupa specială de muncă pentru perioada 01.05.1992-14.07.2000.

Prin sentinţa civilă nr. 922 din 13 octombrie 2016, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins excepţiile invocate de I.P.J. Botoşani. Totodată, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să elibereze reclamantului o adeverinţă din care să rezulte că acesta a desfăşurat activitate în condiţii speciale de muncă în perioada 01.05.1992-14.07.2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, care a fost soluţionat prin decizia nr. 368 din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile nr. 922/13.10.2016 a Tribunalului Botoşani şi respingerii acţiunii ca nefondată. Prin aceeaşi decizie au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei nr. 368/11.05.2017.

La data de 16 iunie 2017, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 368 din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Prin recursul formulat, recurentul-reclamant a solicita admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, susţinând că decizia instanţei de apel este nelegală.

Totodată, recurentul A. a solicitat instanţei de recurs să analizeze relevanta adresei din 29 decembrie 2014 a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, având în vedere că în data de 14 iulie 2000 reclamantul nu avea grupă specială de muncă, iar a doua zi a primit-o, în condiţiile în care a desfăşurat aceleaşi activităţi în materie de evidenţă a populaţiei, nefiind înfiinţate noi formaţiuni sau compartimente.

Recurentul-reclamant a contestat şi modalitatea în care instanţa de apel a administrat proba cu martori, susţinând sub acest aspect că martorul nu a dat o declaraţie concepută personal, ci doar a răspuns la întrebările preşedintelui completului de judecată.

Totodată, recurentul a mai învederat că afirmaţiile consilierului juridic la ultimul termen de judecată potrivit cărora reclamantul ar fi desfăşurat sporadic activităţi operative şi cele reţinute de instanţa de apel, respectiv că nu ar fi acţionat zilnic la plutonul de intervenţie, sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, recurentul a susţinut că cei care sunt la plutonul de intevenţie al I.P.J. Botoşani şi care execută doar aceste activităţi zilnic primesc doi ani la pensie pentru fiecare an lucrat, conform pct. 1, cpt. III al Anexei H.G. nr. 1822/2004.

Recurentul-reclamant a mai menţionat că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu s-ar încadra în prevederile art. 1, lit. b) din H.G. nr. 1822/2004, pentru acordarea grupei speciale de muncă, cu privire la activitatea de control, sprijin şi îndrumare la oficiile de stare civilă.

Din această perspectivă, recurentul a învederat că aceste susţineri sunt nejustificate, întrucât activităţile de control, sprijin şi îndrumare sunt prevăzute la Anexa la H.G. nr. 1822/2004, cap. II, pct. 7.

În fine, reclamantul a mai susţinut că instanţa de apel a omis să facă trimitere la art. 5 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1822/2004.

La data de 17 august 2017, intimatul-pârât I.P.J Botoşani a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică. Intimatul a susţinut că reclamantul a desfăşurat activităţi cu caracter temporar, de prelucrare automată a datelor şi valorificare a informaţiilor prin proceduri informatice, iar în ceea ce priveşte celelalte activităţi de ofiţer desfăşurate, la care face reclamantul referire, acestea au fost desfăşurate cu caracter ocazional, fiind specifice îndatoririlor prevăzute în Statutele cadrelor militare, în vigoare în perioada la care reclamantul face referire.

La data de 1 septembrie 2017, recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare. Totodată, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susţinând că este îndreptăţit să primească grupa specială de muncă pentru perioada 1.05.1992 - 15.07.2000, decizia instanţei de apel fiind nelegală în opinia reclamantului.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 6 octombrie 2017 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamanat A. împotriva deciziei nr. 368 din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a constatat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 368 din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dipoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a 2-a din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 368 din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.