Public competition exclusion for legal degree holder quashed and reformed with award of moral damages against ANAF

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând:-obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.000.000 RON, din care 600.000 RON reprezentând daune materiale (contravaloarea salariului) şi 400.000 RON reprezentând daune morale, deoarece a fost împiedicat să participe la un concurs pentru care îndeplinea toate condiţiile impuse de lege; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 128/06.10.2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Judecătoriei Piteşti, competenţa de soluţionare a cererii.

Prin Sentinţa nr. 2322/11.03.2015, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, iar la data de 01.09.2015 reclamantul A. a depus la dosar precizări referitoare la obiectul principal al cererii, arătând că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 1, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că se consideră vătămat într-un drept al său şi un interes legitim personal de către pârâta ANAF, pentru nesoluţionarea în termen legal a cererilor sale şi pentru nerevocarea actului administrativ de respingere nelegală a dosarului său de candidat la ocuparea unui post de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei de combatere a fraudei fiscale, aceasta fiind cererea principală care priveşte fapta pârâtei de a nu răspunde în termenul legal la plângerea prealabilă formulată şi de a nu revoca decizia prin care s-a dispus respingerea în mod nelegal a dosarului de candidat.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat în subsidiar şi obligarea pârâtei ANAF la plata unei sume totale de 1.000.000 RON reprezentând daune materiale (600.000 salariu nerealizat) şi daune morale (400.000 nerecunoaşterea studiilor), având ca temei legal prevederile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa civilă nr. 280/2015, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

3. Prin Decizia nr. 2213/03.11.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Piteşti la data de 15.12.2015, iar la termenul de judecată din data de 13.01.2016, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a majorat cuantumul daunelor materiale la suma de 1.200.000 RON.

4. Prin Sentinţa nr. 11/F-Cont din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de chemare în judecată invocate de pârâtă prin întâmpinare şi, pe fond, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Motivele de casare invocate în cauză

5. Împotriva acestei din urmă sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii; în drept, a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la primul motiv de casare arată că sentinţa este contradictorie deoarece, deşi reţine că pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a răspuns cu întârziere plângerii administrative prealabile sesizării instanţei (8 luni, deşi termenul ar fi fost de 30 de zile), instanţa consideră în acelaşi timp că nu s-a produs nicio vătămare.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, se susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aprobat prin H.G. nr. 677/2013 deoarece a considerat una din condiţiile legale de participare la concurs, respectiv aceea ca participantul să fie absolvent de "studii universitare de licenţă cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice" poate fi interpretată în sensul că ANAF are dreptul să aleagă între studiile juridice şi cele economice, şi să prefere doar candidaţii cu studii economice.

6. Prin întâmpinare, intimata ANAF solicită respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 677/2013 deoarece acestea dau angajatorului posibilitatea să aleagă dacă pentru postul de inspector antifraudă, în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă, sunt necesare studiile economice sau cele juridice.

Angajatorul a ales studiile economice şi a precizat această alegere în Anexa nr. 2 la Anunţul de concurs nr. x/18.09.2013, iar recurentul nu a îndeplinit această condiţie.

În plus, arată că Anunţul de participare nu a fost contestat şi că, după afişare, nici angajatorul nu ar mai fi putut reveni asupra lui (nu l-ar fi putut revoca) deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice [cf. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004].

Analiza motivelor de casare

7. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

8. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la punctele 1 - 8.

Recurentul a indicat punctele 6 şi 8 susţinând că sentinţa recurată este contradictorie şi că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aprobat prin H.G. nr. 677/2013 (numit în continuare "Regulamentul").

9. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate criticile recurentului deoarece sentinţa este coerentă şi indică toate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.

Astfel, în esenţă, Curtea de Apel Piteşti a considerat că angajatorul ANAF a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale deoarece avea un drept să aleagă între candidaţii cu studii economice şi cei cu studii juridice pentru funcţia de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă şi că, dincolo de acest aspect, odată ce anunţul de concurs a fost afişat şi nu a fost contestat, nici chiar angajatorul nu mai putea revoca această condiţie deoarece anunţul a intrat în circuitul civil. Drept urmare, reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu care să fie reparat în condiţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aşadar, se observă că sentinţa este coerentă (necontradictorie). Urmează însă ca legalitatea acesteia să fie verificată în cadrul şi în limitele celui de-al doilea motiv de casare.

10. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată următoarele:

În fapt, potrivit adeverinţei nr. 101.910/27.09.2013 eliberată de Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, recurentul A. a îndeplinit funcţia de comisar, clasa I, grad profesional superior în cadrul acestei autorităţi.

Având în vedere desfiinţarea Gărzii Financiare ca urmare a prevederilor art. 1, art. 19 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 74/2013, recurentul a fost eliberat din funcţia publică deţinută prin Decizia Comisarului General al Gărzii Financiare nr. 1665/23.09.2013.

La data de 01.10.2013, recurentul a formulat cerere de înscriere la concursul/examenul organizat de intimata ANAF pentru ocuparea funcţiei de inspector antifraudă în cadrul Direcţiei antifraudă fiscală, desfăşurat în temeiul Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 677/2013.

Potrivit preambulului acestui act normativ, hotărârea de Guvern a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013.

Intimata a respins cererea de înscriere cu motivarea că recurentul "nu face dovada îndeplinirii condiţiei de studii universitare de licenţă cu diplomă, respectiv studii superioare economice, de lungă durată, cu diplomă de licenţă ori echivalentă, aşa cum este precizat în art. 1 alin. (2), teza II din Anexa 1 la H.G. nr. 677/2013 coroborat cu prevederile Anunţului publicat pe www.x.ro" . Contestaţia administrativă formulată de recurent la modalitatea de selecţie a dosarelor a fost respinsă de intimată .

Recurentul este licenţiat în drept al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, secţia drept economic şi administrativ din Sibiu (cf. diplomei nr. x/15.06.1988 eliberată de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului).

11. În drept, potrivit art. 4 alin. (7) lit. a) din O.U.G. nr. 74/2013, ocuparea funcţiilor publice în cadrul structurii antifraudă se face cu respectarea următoarelor condiţii minime: a) absolvirea de studii universitare de licenţă cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice, de lungă durată, cu diplomă de licenţă ori echivalentă (sublinierea instanţei).

Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 677/2013, poate participa la concurs sau examen orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Rezultă că una din condiţiile pentru ocuparea unei funcţii în cadrul structurii antifraudă este ca studiile universitare de licenţă absolvite cu diplomă să fie "economice sau juridice".

Norma se adresează candidatului şi este de strictă interpretare deoarece funcţiile publice pot fi ocupate doar în condiţiile legii [cf. art. 16 alin. (2) din Constituţie]. Angajatorul nu are nicio posibilitate legală de a modifica această condiţie, prin restrângere sau adăugare la lege. Singura atribuţie a angajatorului este să verifice îndeplinirea condiţiei în cadrul examenului/concursului organizat potrivit Regulamentului.

Or, prin Anexa 2 a anunţului publicat pe www.x.ro, condiţia a fost restrânsă de angajator la "studii superioare economice de lungă durată, cu diplomă de licenţă sau echivalentă".

12. Atât instanţa de fond cât şi intimata, prin întâmpinare, au arătat însă că, în condiţiile în care anunţul nu a fost contestat, angajatorul nu-l mai putea revoca deoarece a intrat în circuitul civil, în acest sens fiind dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aprecierea este eronată deoarece textul legal amintit se referă la acte administrative unilaterale, or anunţul nu este un astfel de act deoarece nu dă naştere prin el însuşi unor raporturi juridice ci doar pregăteşte actul final de numire în funcţia publică sau, aşa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, refuzul de înscriere la concurs.

Doar actul de numire sau refuzul de numire în funcţie (în speţă, prin neînscrierea la concurs) sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (primul fiind act administrativ tipic iar cel de-al doilea, act administrativ asimilat), anunţul fiind doar un act preparator, o operaţiune administrativă a cărei legalitate poate fi verificată în condiţiile art. 18 alin. (2) din aceiaşi lege.

Aşadar, Agenţia putea să revină asupra propriei nelegalităţi în momentul când a soluţionat contestaţia recurentului la modalitatea de selecţie a dosarului.

13. Rezultă din cele ce preced că refuzul de a-i permite recurentului participarea la concursul organizat în data de 19.10.2013 (proba scrisă) pentru ocuparea posturilor în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală este nejustificat, că prin aceasta partea a suferit o vătămare într-un drept al său, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, are dreptul la repararea pagubei suferite, inclusiv la reparaţii pentru daune morale.

14. Recurentul pretinde că a suportat atât un prejudiciu material evaluat la 600.000 (majorat ulterior la 1.200.000 RON) reprezentând salariul pe care l-ar fi încasat în calitate de inspector antifraudă, cât şi un prejudiciu moral, evaluat la 400.000 (cf. pct. 2 şi 3 din prezenta decizie).

Instanţa va respinge pretenţia referitoare al daunele materiale deoarece nu poate specula asupra rezultatelor concursului în cazul în care participarea recurentului ar fi fost admisă. Altfel spus, nimic nu dovedeşte că recurentul ar fi trecut examenul, ar fi fost numit în funcţia publică şi ar fi încasat salariile pretinse.

15. În schimb, Înalta Curte acceptă că partea a suferit daune morale, care vor fi reparate în condiţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărând asupra cuantumului acestora, luând în considerare toate împrejurările cauzei precum şi persoana recurentului, în special vârsta şi cariera acestuia aşa cum rezultă din copia de pe carnetul de muncă depus la dosarul cauzei şi din adeverinţa eliberată de Garda Financiară - Comisariatul General, Înalta Curte va stabile că suma de 45.000 RON reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciu moral suferit.

16. În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A., va constata refuzul nejustificat al pârâtei ANAF de a-i permite reclamantului participarea la concursul organizat în data de 19.10.2013 (proba scrisă) pentru ocuparea posturilor în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală şi va obliga pârâta ANAF la plata către reclamantul A. a sumei de 45.000 RON, reprezentând daune morale.

Va respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 11/F-Cont din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea reclamantului A..

Constată refuzul nejustificat al pârâtei ANAF de a-i permite reclamantului participarea la concursul organizat în data de 19.10.2013(proba scrisă) pentru ocuparea posturilor în cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală.

Obligă pârâta ANAF la plata către reclamantul A. a sumei de 45.000 RON, reprezentând daune morale.

Respinge în rest acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

GGC - GV