Securitate collaborator status under OUG 24/2008: denunciation of illegal emigration intent and infringement of private life

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.07.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

Prin Sentinţa civilă nr. 333 din 05.02.2016, instanţa a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Motivul de casare invocat în cauză

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A.. Invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la prima condiţie pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea de furnizare de informaţii prin care se denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, recurentul susţine că instanţa de fond a neglijat să ia în considerare că "nota informativă" în temeiul căreia a reţinut calitatea sa de colaborator al fostei Securităţi a fost scoasă din context de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Astfel, arată că nu s-a ţinut cont de perspectiva istorică a acelor vremuri şi nici de situaţia sa personală de ofiţer de artilerie supus constrângerilor şi obligaţiilor rezultate din Regulamentul disciplinei militare. De asemenea, nu s-a ţinut cont de lipsa de consecinţe a informaţiilor furnizate Securităţii, de împrejurarea că numitul B. (persoana urmărită de la care a obţinut informaţiile) a fost scos de sub urmărire iar dosarul clasat iar sora acestuia, C. (persoana la care se refereau informaţiile privind intenţiile de plecare din ţară) a părăsit legal România, cu acordul autorităţilor comuniste. Aşadar, condiţia nu este îndeplinită.

Referitor la cea de-a doua condiţie pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, se susţine că nici aceasta nu este îndeplinită deoarece din actele dosarului nu rezultă că ar fi avut vreo imixtiune în viaţa particulară, familială sau în corespondenţa vreunei persoane şi nici că a adus atingere onoarei sau reputaţiei vreunei persoane.

3. Prin întâmpinare, intimata Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analiza motivului de casare

4. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

5. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 8, pretinzând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Potrivit acestor dispoziţii legale, prin "colaborator al Securităţii" se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşadar, pentru a dobândi calitatea de colaborator al Securităţii, persoana trebuie să fi furnizat informaţii care:

- denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist;

- au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recurentul pretinde că sentinţa este nelegală deoarece niciuna din aceste două condiţii nu este îndeplinită în cauză.

Înalta Curte respinge această apărare.

6. Astfel, referitor la prima condiţie, rezultă din acte actele dosarului (nota informativă din 23.07.1985 aflată în copie olografă la fila x şi în transcriere la dos. fond) că recurentul a declarat organelor Securităţii că la data de 21.07.1985, el şi soţia sa au fost vizitaţi de către numitul B. (persoană aflată sub urmărirea Securităţii) şi au discutat, printre altele, despre sora acestuia (a lui B.), despre faptul că "a depus actele" şi că aşteaptă aprobarea pentru a efectua o vizită în Canada. În acest context, recurentul a furnizat următoarea informaţie: "Din maniera în care a răspuns [întrebarea a fost adresată de soţia recurentului numitului B. şi se referea la sora acestuia din urmă] am înţeles că sora lui urmează să plece într-o vizită în Canada şi să rămână acolo".

Aşadar, mai mult decât să descrie faptele, recurentul le-a interpretat, afirmând că numitul B. a lăsat să se înţeleagă că sora sa, după ce va părăsi legal România, va rămâne ilegal în Canada.

Aşa cum bine au arătat atât instanţa de fond cât şi intimata, în condiţiile anului 1985, fapta de a rămâne definitiv într-o altă ţară necomunistă, în condiţiile în care intenţia declarată autorităţilor era doar de vizitare a acelei ţări, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

În consecinţă, prima condiţie cerută de lege este îndeplinită.

Informaţiile nu au fost scoase din context, aşa cum pretinde recurentul, ci, din contra, au fost înţelese în contextul anului 1985, când părăsirea definitivă a ţării era resimţită de regimul comunist ca un afront la adresa sa, ca o atitudine potrivnică şi refractară "măreţelor realizări comuniste".

Calitatea de militar a recurentului nu prezintă nicio importanţă deoarece, pe de-o parte, nu este prevăzută de lege ca o circumstanţă de luat în considerare, iar pe de alta, nu s-a făcut nicio dovadă că astfel de denunţări erau cerute de regulamentele militare.

De asemenea, nu prezintă nicio relevanţă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, faptul că denunţul nu a avut nicio urmare. Interpretarea recurentului adaugă la lege.

7. Referitor la cea de-a doua condiţie, denunţul a adus atingere dreptului la viaţă privată reglementat de art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi a fost susceptibil să conducă la luarea unor măsuri de urmărire şi verificare a persoanei denunţate. Pentru considerentele expuse mai sus (pct. 6 din prezenta decizie), este lipsit de relevanţă dacă informaţiile furnizate Securităţii au avut sau nu urmări efective pentru persoana denunţată, fiind suficient că au adus atingere dreptului la viaţă privată.

8. Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 333 din 5.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

GGC - GV