Municipal mayor's concurrent status as registered natural person trader violates incompatibility regime

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

La data de 27.11.2015 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2015, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 6.11.2015 emis de pârâtă.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii sale.

Recurentul a arătat că a figurat în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în calitate de persoană fizică autorizată de la data de 15.10.2010 până la data de 23.07.2015, dată la care PFA a fost radiată din Registrul Comerţului.

A arătat că este fermier agricol, cultivator al terenurilor proprietatea familiei sale şi apreciază că tocmai în considerarea ocupaţiei sale şi a faptului că este un bun gospodar a fost ales primar al comunei.

Recurentul a arătat că instanţa de fond deşi a examinat accepţiunea noţiunilor de "comerciant" şi "profesionist" prin prisma definiţiilor legale, s-a îndepărtat de la examinarea spiritului normei în baza căreia a fost declarat incompatibil.

Recurentul a criticat modul de interpretare al dispoziţiei legale de către instanţa de fond, apreciind că nu se poate institui un proces de intenţie în sarcina unei persoane care desfăşoară activitate în agricultură şi care devine ales local, doar pentru că s-a înscris la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurentul nu a încadrat în drept recursul formulat şi nici nu poate fi încadrat în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 2 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 9 noiembrie 2011.

2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Înalta Curte, analizând excepţia nulităţii invocată în raport cu motivele de recurs formulate de recurent, va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată, întrucât argumentele prezentate de recurent în susţinerea motivelor de recurs formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar instanţa de recurs va proceda la analizarea acestora în consecinţă.

3. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

3.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x din 6.11.2015 prin care Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, prin faptul că începând cu data de 14.06.2012, data validării mandatului de primar al persoanei evaluate şi până în prezent, reclamantul nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, deoarece a exercitat concomitent atât funcţia de primar al comunei Mereni, judeţul Covasna, cât şi calitatea de persoană fizică autorizată - A., nr. RC F14/608/2010.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea formulată de reclamant, menţinând Raportul de evaluare contestat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu combate situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, pe care o acceptă, arătând că a deţinut funcţiile enumerate de pârâtă, care atrag starea de incompatibilitate, ci apărarea acestuia se concentrează în jurul interpretării dispoziţiei legale incidente, cu referire expresă la sensul cuvintelor "comerciant" şi "profesionist" aflate în norma juridică în cauză.

Or, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de fond reţine ca fiind corectă interpretarea dată de instanţa de primă jurisdicţie textului legal incident, nefiind vorba de o încălcare a normei materiale în cauză.

Este evident că interpretarea dată de lege cu privire la norma specifică aplicabilă este numai atributul instanţei de judecată, iar în cazul de faţă instanţa de primă jurisdicţie a făcut o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiei legale incidente.

Astfel, situaţia de fapt a cauzei necontestată de părţi este aceea că în perioada 14.06.2012 - prezent, recurentul-reclamant a deţinut funcţia de primar al comunei Mereni, judeţul Covasna, simultan cu cea de persoană fizică autorizată - A., nr. RC F14/608/2010.

Ceea ce se contestă de către recurentul-reclamant şi ceea ce instanţa de control judiciar va analiza este faptul încadrării reclamantului în prevederea legală specială indicată în raportul contestat, cu privire la calitatea de comerciant necesară pentru a fi în prezenţa unei stări de incompatibilitate.

Este evident că scopul legii speciale este acela de a sancţiona acele persoane care, prin activitatea desfăşurată, au avut activităţi incompatibile cu funcţia de demnitate publică deţinută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Analizând sensul noţiunii de comerciant, Înalta Curte reţine că prin intrarea în vigoare a noului C. civ. au fost eliminate la nivel terminologic noţiunile de comerciant, acte şi fapte de comerţ, acestea fiind înlocuite cu noţiunile de profesionist, activităţi de producţie, comerţ.

Astfel, prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a prevăzut că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Este adevărat faptul că la nivelul Înaltei Curţi a existat anterior acestui an o practică cu privire la faptul că simpla deţinere a calităţilor prevăzute de lege în norma incriminată este suficientă pentru reţinerea stării de incompatibilitate, însă această practică a fost deja ajustată în raport cu scopul legii şi cu analizarea efectivă a existenţei calităţii de profesionist, exigenţă care impune cercetarea acestei calităţi, nefiind suficientă simpla deţinere, pentru a asigura o aplicare a legii conform spiritului ei.

Înalta Curte apreciază că simpla deţinere, pur formală, a două funcţii incompatibile nu poate determina stabilirea unei stări de incompatibilitate, ci numai exercitarea simultană a calităţii de ales local, cu aceea de profesionist persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv de înlăturare a condiţiilor care pot determina corupţia.

Ceea ce prezintă importanţă în analizarea exercitării efective a activităţii de profesionist, de comerţ a recurentului-reclamant este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcţionării sale pe perioada supusă verificării de către autoritatea intimată.

Văzând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte reţine că, în toată perioada cercetată de pârâtă, recurentul-reclamant a înregistrat venituri din această activitate, lucru necontestat de altfel de recurent.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi faptul că, astfel cum s-a arătat în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 336/2017 (pct. 27), accesul liber al persoanei la o activitate economică, liberă iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate sub condiţia respectării cadrului normativ incident.

Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitate economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 46/2016 din data de 31 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

GGC - GV