Recovery of rural development funding for artificially created eligibility conditions and concert of actions to circumvent grant limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.03.2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2014, privind proiectul "Achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la A." ce face obiectul contractului de finanţare x/02.11.2012, beneficiar A., şi a tuturor actelor subsecvente cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 558.531,82 RON şi a penalităţilor de întârziere şi obligarea pârâtei la continuarea executării contractului de finanţare şi la prelungirea perioadei de implementare a proiectului cu o perioadă egală cu cea a soluţionării cauzei.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2899 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată:

• este neîndoielnică încălcarea dreptului la apărare, întrucât măsurile luate împotriva sa nu se bazează exclusiv pe constatările directe ale intimatei pârâte, ci pe cele ale Comisiei Europene, entitate care nu are atribuţii de control în raporturile cu societatea recurentă, aceasta nefiind autoritatea cu care încheiat contractul de finanţare.

Pe de o parte nu a beneficiat de un control efectiv, sancţionarea bazându-se pe concluziile unei entităţi care nu deţine atribuţii de control în ceea ce o priveşte.

Pe de altă parte raportul DG AGRI nu i-a fost comunicat pentru a avea posibilitatea să-l atace, deşi concluziile sale au stat la baza emiterii actelor administrative atacate [art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.].

• în ceea ce priveşte concluzia primei instanţe, privind existenţa condiţiilor artificiale, recurenta susţine că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, anume a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârea pronunţată în cauza Slancheva Sila EOOD nr. C 434/12.

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, simpla existenţă a unor împrejurări comune, aşa cum este cazul şi în prezenta cauză, nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condiţiilor necesare pentru plata unui ajutor.

4. Apărările intimatei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin întâmpinarea depusă la data de 25.07.2016 intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, intimata arată că pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere strict la o eventuală încălcare a regulilor de procedură aplicabile procesului în sine şi nicidecum la interpretarea dată de instanţa investită cu o cerere care priveşte cercetarea încălcării unei norme procedurale. Pe cale de consecinţă paragraful inserat de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, prin care se reţine că adresa înregistrată la AFIR cu nr. 41555/04.12.2017 nu este de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantei, poate face obiectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs "instanţa în mod greşit a reţinut existenţa în prezenta cauză a avantajului necuvenit (condiţii artificiale)" intimata arată că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că, aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care sunt prezente în titlul de creanţă contestat.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii din data de 21.05.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18.07.2018, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil, în principiu, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate în recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 44255/23.12.2014 emisă de AFIR de respingere a contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/23.10.2014 prin care s-a constituit un debit de 558.531,82 RON împotriva acestuia.

În fapt, prin contractul de finanţare nr. x, reclamanta a primit o finanţare în valoare totală de 1.181435 RON reprezentând echivalentul a 264.700 euro pentru proiectul "Achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la A.".

Conform memoriului justificativ, care este anexă la cererea de finanţare, prin proiect se urmărea achiziţionarea unui excavator pe şenile, a unui miniîncărcător frontal, a unei plăci compactoare şi a unui compactor vibrator pentru prestarea unor servicii mecanizate în vederea pregătirii terenului, adresate populaţiei din mediul rural, atât persoane fizice şi juridice, cât şi autorităţi publice locale.

Urmare a controlului desfăşurat în perioada 31.07.2014 - 21.10.2014, autoritatea pârâtă a reţinut, prin actele administrative contestate că au fost create în mod artificial condiţiile de eligibilitate cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit, anume obţinerea sprijinului financiar nerambursabil, întrucât în urma analizării elementelor obiective şi subiective s-a constatat o activitate concertată între beneficiarul finanţării A. şi alte entităţi juridice, respectiv SC B. SRL, C. şi D..

În acest fel s-a urmărit eludarea limitărilor legale dispuse prin Ordinul MAD nr. 567/2008, de a accesa fonduri nerambursabile peste limita legală de 200.000 euro în decursul a 3 ani fiscali.

De asemenea, s-a reţinut că obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 321 FEADR prin încheierea contractului de finanţare, nu a fost atins.

Prima instanţă, prin sentinţa recurată a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că actele contestate sunt legale şi temeinice, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură - a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

În cauză recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispoziţiilor art. 397 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că deşi intimata nu a reţinut în sarcina sa că ar fi întreprindere legată în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004 cu SC B. SRL, C. şi D., instanţa de fond invocă acest aspect pentru prima oară, prin hotărârea recurată, încălcând principiul disponibilităţii.

Mai mult, chiar în situaţia în care ar fi înţeles că existenţa întreprinderilor legate nu reprezintă o neregulă distinctă de pretinsa existenţă a condiţiilor artificiale, şi că această "legătură" reprezintă un indiciu în sensul existenţei condiţiilor artificiale, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor acest indiciu.

Înalta Curte reţine că, din considerentele hotărârii recurate reiese că judecătorul fondului a reţinut ca indicator de structură (juridic) împrejurarea că împreună, întreprinderile au putut beneficia de fonduri nerambursabile în cuantum mai mare decât ar fi beneficiat o singură întreprindere, considerând că nu este esenţial ca titularul întreprinderii beneficiare să fie acţionar al altor companii cu legături de afaceri, că există un acţionariat încrucişat sau că s-a acordat împuternicire de acces la contul bancar al altui beneficiar în condiţiile în care se dovedeşte că există alţi indicatori care conduc la concluzia că grupul de persoane a acţionat de comun acord.

Ce s-a reţinut în prezenta cauză nu este existenţa întreprinderilor legate în sensul art. 44 din Legea nr. 346/14.07.2004, ci existenţa indicatorilor de natură fizică, juridică şi de afaceri care, coroboraţi conduc la concluzia că acest grup de persoane fizice au acţionat de comun acord, desfăşurându-şi activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Aşadar, instanţa de fond nu a încălcat principiile disponibilităţii şi al contradictorialităţii atunci când a analizat existenţa indicatorilor de fraudă în vederea stabilirii existenţei neregulii privind crearea de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că prima instanţă a realizat o analiză judicioasă a dispoziţiilor legale incidente cauzei şi a răspuns argumentelor reclamantei.

Astfel, raportat la neregula constatată, legătura dintre întreprinderile în cauză rezultă din aceea că un grup de persoane fizice între care există relaţii apropiate de rudenie/afinitate au depus cereri de finanţare pentru proiecte amplasate în aceeaşi comună, cu acelaşi titlu de proiect, acelaşi cod CAEN, acelaşi consultant.

Din analiza proiectelor propuse se observă că utilajele achiziţionate de întreprinderile A., D., SC B. SRL sunt complementare, astfel încât să completeze gama de lucrări ce urmau a fi executate, de la exploatarea produselor de balastieră şi până la punerea în operă a acestora.

Aceşti indicatori de natură fizică conduc la concluzia reţinută şi de judecătorul fondului, că acest grup de persoane fizice au acţionat de comun acord, întreprinderile în cauză desfăşurându-şi activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, aşa cum rezultă din codurile CAEN.

Referitor la incidenţa art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, în sensul întrunirii elementelor obiective şi subiective pentru determinarea existenţei unor condiţii artificiale la obţinerea finanţării din perspectiva hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-434/12 Slancheva Sila, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia primei instanţe care a stabilit că în analiza elementelor obiective va avea în vedere implicit respectarea obiectivului general, nu doar asigurarea îndeplinirii obiectivelor specifice, anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor.

Or, conform certificatului constatator al SC E. SRL sediul acesteia se află în municipiul Sibiu şi astfel nu poate fi considerat reprezentativ pentru populaţia rurală, această societate fiind beneficiarul exclusiv al serviciilor prestate de societatea reclamantă.

De asemenea, elementul subiectiv a fost corect reţinut de judecătorul fondului, persoanele fizice implicate în obţinerea finanţării în baza celor patru proiecte şi, respectiv, în afacerile derulate, fiind rude/afini.

Recurenta-reclamantă susţine că simpla existenţă a unor împrejurări comune, aşa cum este cazul în prezenta speţă, nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condiţiilor necesare pentru plata unui ajutor.

În principiu, susţinerea recurentei este reală, însă judecătorul fondului a expus pe larg legăturile existente între reprezentanţii întreprinderilor. În afara relaţiilor de rudenie/afinitate, a arătat că a existat o coordonare deliberată în accesarea fondurilor europene, acţionarii SC E. SRL fiind implicaţi în achiziţia directă a utilajelor prin participarea în comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziţie publică derulată de către A..

Legat de critica recurentei care vizează reţinerea greşită a existenţei unui prejudiciu fără a exista o dovadă a producerii în concret a acestuia, instanţa reţine că o încălcare a normelor din dreptul Uniunii, prin neîndeplinirea obiectivelor ca urmare a creării condiţiilor artificiale, constituie o neregulă care obligă autoritatea competentă din statul membru, să recupereze ajutorul financiar acordat, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În consecinţă, având în vedere cele expuse mai sus, în cauză a fost demonstrată lipsa de autonomie a proiectului, concluzia fiind aceea că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu a fost atinsă, beneficiarul urmărind doar obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, anume obţinerea unor fonduri nerambursabile pe care nu le-ar fi obţinut în lipsa creării condiţiilor artificiale.

Constatând nefondate criticile recurentei, Înalta Curte, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinţei nr. 2899 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

GGC - GV