Appeal over suspension rejected; administrative review stays pending on related enforcement challenge.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as unfounded the claimant’s appeal against the June 21, 2018 order of the Galați Court of Appeal, which had suspended the appeal proceedings in an administrative dispute until the final resolution of a related enforcement challenge (case no. x/2017 pending before the Bucharest 1st District Court); consequently, the suspension remains in force and the appellate review of the merits (the first-instance judgment annulling Article 2 of the National Authority for Property Restitution’s Decision no. 4924/13.10.2017 and fixing the claimant’s interest at 30,915.17 RON) stays pending. The dispute concerned the legality of that administrative decision setting the legal interest due under a prior civil judgment, challenged through an annulment action under Law no. 554/2004; the material issue was whether the suspension under Article 413(1) point 1 of the Civil Procedure Code was justified. The Court held that the suspension was proper because the enforcement challenge directly contested the quantum of the debt and the accounting expert report on which the lower court relied in annulling the administrative act, so the execution court’s ruling would influence the appellate outcome; the claimant’s argument that different types of interest (penalizing vs. remuneratory) were involved was found irrelevant at this stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat; Appeal over suspension rejected; administrative review stays pending on related enforcement challenge: x/2017 pending before the Bucharest 1st District Court); consequently, the suspension remains in force and the appellate review of the merits (the first-instance judgment annulling Article 2 of the National Authority for Property Restitution’s Decision no. 4924/13.10.2017 and fixing the claimant’s interest at 30,915.17 RON) stays pending. The dispute concerned the legality of that administrative decision setting the legal interest due under a prior civil judgment, challenged through an annulment action under Law no. 554/2004; the material issue was whether the suspension under Article 413(1) point 1 of the Civil Procedure Code was justified. The Court held that the suspension was proper because the enforcement challenge directly contested the quantum of the debt and the accounting expert report on which the lower court relied in annulling the administrative act, so the execution court’s ruling would influence the appellate outcome; the claimant’s argument that different types of interest (penalizing vs. remuneratory) were involved was found irrelevant at this stage.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: the court found this cassation ground (misapplication of law) not to be present and dismissed the appeal as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive: basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a solicitat anularea Deciziei nr. 4924 din 13.10.2017, emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi suspendarea executării acestei decizii, până la soluţionarea acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 65 din 31 ianuarie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a anulat art. 2 din Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017 şi a constatat că dobânzile cuvenite reclamantei în baza Deciziei civile nr. 496/29.06.2017 sunt în cuantum de 30.915,17 RON.
3. Calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Împotriva Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.
4. Suspendarea judecării recursului
Prin încheierea din 21 iunie 2018, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea cauzei privind recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, având ca obiect contestaţie la executare, trimis în rejudecare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
5. Calea de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecării recursului
Împotriva încheierii din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.
Recurenta-reclamanta a susţinut că măsura suspendării judecării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este întemeiată, întrucât dezlegarea ce urmează a fi dată căii de atac nu depinde de soluţia ce va fi dată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dosarul nr. x/2017 are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva executării silite pornite de recurenta-reclamantă, în temeiul Deciziei civile nr. 496 din 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă. Debitoarea a contestat doar anumite acte de executare silită (somaţia de executare şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare) şi nu Decizia emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017. Deşi contestatoarea a completat contestaţia la executare, această completare a fost făcută cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de lege.
Recurenta-reclamantă învederează că intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu poate dispune cu privire la cuantumul sumei de executat, care va fi stabilit de executorul judecătoresc sau de un expert imparţial.
Executarea silită nu se bazează pe actul administrativ contestat în prezenta cauză, ci pe o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată de Tribunalul Vrancea, cu privire la daunele moratorii cuvenite reclamantei, sub forma dobânzii legale. Pe de altă parte, Decizia emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017 se referă la dobânda legală remuneratorie.
În concluzie, executarea silită se raportează la un alt act şi la un alt tip de dobânzi decât cele care fac obiectul sesizării instanţei de judecată în prezenta cauză, astfel încât nu se impunea măsura suspendării judecării căii de atac.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.08.2018, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 496 din 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să achite reclamantei A. dobânda legală aferentă sumei de 156.448,46 RON, începând cu data de 04.03.2013 până la data de 14.03.2014 şi de la data de 31.12.2014 până la data de 04.03.2016 şi în continuare până la data de 16.10.2016.
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătoreşti, a fost emisă Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924 din 13.10.2017, în cuprinsul căreia, prin prevederile art. 2, s-a reţinut că dobânda legală aferentă sumei de 156.448,46 RON, calculată conform Deciziei civile nr. 496/29.06.2017, este în cuantum de 9.986,52 RON.
Recurenta-reclamantă A. a formulat contestaţie împotriva acestui act administrativ, ce face obiectul prezentului litigiu, invocând o serie de aspecte de nelegalitate ale Deciziei nr. 4924/13.10.2017, şi anume: actul administrativ a fost emis de un organ necompetent, cu depăşirea atribuţiilor legale; decizia nu este motivată; decizia cuprinde o valoare a dobânzii legale greşit calculate.
Prin Sentinţa civilă nr. 65 din 31 ianuarie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., a anulat prevederile art. 2 din Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017 şi a constatat că dobânzile cuvenite reclamantei în baza Deciziei civile nr. 496/29.06.2017 sunt în cuantum de 30.915,17 RON.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a avut în vedere faptul că, pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 496/29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016, reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc, cererea de executare silită fiind înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti B. şi C. sub nr. x/2017. În cadrul dosarului de executare silită s-a efectuat o expertiză specialitatea contabilitate, prin care s-a stabilit o valoare a despăgubirilor în sumă de 30.915,17 RON. Pe cale de consecinţă, tribunalul a reţinut că prevederile art. 2 din Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017 sunt nelegale, stabilind o valoare eronată a despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Înalta Curte reţine că împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2017, debitoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2017. Într-un prim ciclu procesual, prin Sentinţa civilă nr. 9263 din 6 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis contestaţia la executare, anulând executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2017, soluţie care a fost desfiinţată în calea de atac a apelului, prin Decizia civilă nr. 1844 din 21 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că obiectul contestării, în prezentul litigiu, îl reprezintă Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017, dar, în examinarea legăturii cu litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prezintă relevanţă motivele de nelegalitate invocate prin contestaţie, precum şi criticile invocate în recurs de intimata-pârâtă, în raport de prevederile Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Din cuprinsul sentinţei indicate anterior, rezultă că Tribunalul Vrancea a avut în vedere un singur motiv de nelegalitate a actului administrativ, respectiv greşita calculare a cuantumului dobânzii legale cuvenite reclamantei, în raport de suma ce a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în procedura executării silite. În mod corelativ, motivele de recurs formulate de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sunt circumscrise acestei chestiuni, fiind prezentate critici referitoare la raportul de expertiză specialitatea contabilitate, sub aspectul modului de calcul a dobânzii legale cuvenite reclamantei, debitoarea susţinând a fi corectă suma individualizată prin art. 2 al Deciziei vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017
Pe de altă parte, analizând conţinutul contestaţiei la executare formulată de debitoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte constată că aceasta priveşte nu numai acte de executare punctuale, cum susţine recurenta-reclamantă A., ci şi cuantumul debitului executat, astfel cum a fost calculat de către executorul judecătoresc.
Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază a fi întemeiată soluţia de suspendare a soluţionării recursului, dispusă de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 21 iunie 2018, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, între cauza de faţă, având ca obiect contestarea actului administrativ reprezentat de Decizia vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017 şi cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2017, având ca obiect contestaţie la executare, există o legătură generată de existenţa raportului de expertiză contabilă administrat în procedura de executare silită şi care face obiectul contestaţiei la executare. Suma despăgubirilor cuvenite recurentei-reclamante, stabilită prin raportul de expertiză, a reprezentat argumentul pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de anulare a Deciziei vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017, astfel încât soluţia ce se va pronunţa de instanţa de executare asupra legalităţii acestui raport influenţează soluţia instanţei de control judiciar, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 65/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte apreciază a fi nefondat argumentul recurentei-reclamante privitor la natura diferită a dobânzii (penalizatoare sau remuneratorie) calculate în cursul executării silite, faţă de cea calculată conform Deciziei vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 4924/13.10.2017, acestea fiind aspecte ce vor fi tranşate de instanţa de executare, dacă au făcut obiectul învestirii prin contestaţia la executare, neavând relevanţă în prezenta cale de atac.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.
GGC - GV