EU funding correction challenge revived after court fails to clarify claim's object

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 decembrie 2015, reclamanta A. SA Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat:

- în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015, privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/06.06.2014 "Extinderea reţelelor de apă şi canalizare în ZAA/Aglomerarea Flămânzi CL7" din cadrul Proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare - epurarea apelor uzate în judeţul Botoşani"

- în subsidiar, anularea în parte a Notei de constatare nr. x/05.06.2015 şi, în temeiul punctului A.3 - Evaluarea ofertelor - din Anexa la H.G. nr. 519/2014, reducerea corecţiei financiare aplicate de 25% din valoarea fără TVA a contractului de lucrări nr. x/06.06.2014, la 5%;

- suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 28 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea Notei de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, prima instanţă a respins acţiunea în anulare şi cererea de suspendare a Notei de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, ca inadmisibile.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 28 din 16 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SA Botoşani, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii şi trimiterii cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, reclamanta susţine că scopul demersului judiciar constă în desfiinţarea corecţiei financiare de 25% din valoarea fără TVA a Contractului de lucrări nr. x/06.06.2014 şi că procedura administrativă a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 10474/09.07.2015, ce a menţinut dispoziţiile Notei de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015.

Învederează că, în termen de 6 luni de la emiterea deciziei, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în anulare şi că, dintr-o eroare a redactorului cererii, nu s-a menţionat că se solicită şi anularea acestui act administrativ, ci doar a notei de constatare. Dat fiind cuantumul ridicat al corecţiei financiare, de 25 % din valoarea contractului, respectiv suma de 14.540.646,54 RON, recurenta-reclamantă învederează că are interesul procesual de a solicita anularea deciziei şi a actelor subsecvente.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea de fond şi sub aspectul că, la primul termen de judecată, în lipsa părţilor, prima instanţă a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii în anulare, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., prin nepunerea în discuţia părţilor a acestui incident procedural şi neacordarea posibilităţii lămuririi erorii de redactare din cuprinsul acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 26.05.2016, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât apreciază, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că obiect al contestării îl poate forma, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, doar Decizia nr. 10474/09.07.2015, iar recurenta-reclamantă nu a înţeles să conteste acest act administrativ, ci doar Nota de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015.

Arată că în speţă nu poate fi vorba de o eroare de redactare a petitului acţiunii, iar instanţa de judecată are obligaţia de a respecta principiul disponibilităţii, dar şi prevederile art. 194 - 197 şi art. 204 C. proc. civ., care nu permit instanţei să solicite reclamantului completarea cererii de chemare în judecată cu alte petite.

Intimatul-pârât apreciază a fi neîntemeiată critica din recurs privitoare la invocarea din oficiu şi soluţionarea de către instanţa de fond, la primul termen de judecată, a excepţiei inadmisibilităţii, nefiind sesizată vreo încălcare a prevederilor art. 22 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. SA Botoşani este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a susţinut critici de nelegalitate a hotărârii de fond sub două aspecte:

(i) soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu de prima instanţă, fără a fi pusă în discuţia părţilor, conform art. 22 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ.

(ii) greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la obiectului cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar dispoziţiile art. 223 din acelaşi act normativ stipulează că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanţei să păşească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de faţă, la termenul de judecată din 16 februarie 2016, la care prima instanţă a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, părţile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. SA Botoşani a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorul fondului a procedat la soluţionarea cauzei.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialităţii, prima instanţă soluţionând cauza cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materia citării părţilor şi cu respectarea principiului disponibilităţii, manifestat prin voinţa reclamantei de judecare a cauzei în lipsa sa.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază a fi întemeiate criticile recurentei-reclamante cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost reţinut de instanţa de fond, precum şi cele referitoare la obligaţia instanţei de judecată de a lămuri cererea cu care a fost învestită.

Înalta Curte constată că petitul acţiunii formulate de reclamanta A. SA Botoşani cuprinde doar solicitarea de anulare, în tot sau în parte, a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, însă, în motivarea cererii, reclamanta face trimitere la Decizia nr. 10474/09.07.2015, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva notei de constatare, arătând că a învestit instanţa de contencios administrativ în termenul legal de 6 luni, pe care l-a calculat în raport de data emiterii deciziei. Totodată, reclamanta a anexat cererii un set de înscrisuri, între care se regăseşte Decizia nr. 10474/09.07.2015 .

Deşi maniera de redactare a cererii de chemare în judecată este criticabilă, Înalta Curte apreciază că există suficiente elemente care să confirme voinţa reclamantei de a ataca Decizia nr. 10474/09.07.2015, emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, obiectul cererii nefiind limitat la solicitarea de anulare a notei de constatare.

Această concluzie se impune şi faţă de soluţia dispusă de pârât conform Deciziei nr. 10474/09.07.2015, prin care contestaţia administrativă a fost respinsă şi nota de constatare a fost menţinută. Ca urmare, motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă cu privire la nota de constatare au fost reluate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, întrucât în procedura prealabilă nu a intervenit vreo modificare a titlului executoriu.

Înalta Curte va avea în vedere şi împrejurarea că, existând o neconcordanţă între petitul acţiunii şi motivele expuse în susţinerea acesteia, care generează îndoieli privitoare la obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, înainte de a aprecia asupra admisibilităţii cererii instanţa de fond avea obligaţia de a lămuri obiectul învestirii sale, putând solicita precizări din partea reclamantei.

Procedând la invocarea şi soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate, fără a stabili, cu precizie, actul administrativ ce face obiectul acţiunii în anulare, hotărârea primei instanţe contravine dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea Sentinţei civile nr. 28 din 16 februarie 2016 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SA Botoşani, împotriva Sentinţei civile nr. 28 din 16 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

GGC - GV