Challenge to judicial inspection closure resolution: exclusion of pre-litigation administrative procedure under Law No. 317/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 martie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi B., a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei din data de 16.02.2015, emisă de Inspecţia Judiciară din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi trimiterea dosarului în vederea continuării procedurii disciplinare referitoare la faptele sesizate.

Prin cererile completatoare depuse la 29 mai 2015 şi 13 octombrie 2015, reclamanta A. a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3259 din 08 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal: (i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti; (ii) a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; (iii) a admis excepţia lipsei procedurii prealabile; (iv) a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., pentru lipsa procedurii prealabile.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3259/08.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

În susţinerea recursului, reclamanta apreciază că, în cauză, nu trebuia parcursă procedura prealabilă anterior contestării rezoluţiei de clasare în faţa instanţei de judecată, susţinere confirmată de Ghidul publicat de Inspecţia Consiliului Superior al Magistraturii pe site-ul propriu, precum şi de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională a României cu privire la dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 317/2004.

Recurenta-reclamantă susţine că hotărârea primei instanţe cuprinde considerente din hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte cauze, iar consecinţa argumentării defectuoase o reprezintă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta-reclamantă contestă şi soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a Tribunalului Bucureşti, considerând că principiul repartizării aleatorii constituie un element indispensabil activităţii de judecată, ce nu poate fi eludat de intimatul-pârât.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.03.2016, intimatul-pârât Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.03.2016 intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24.03.2016 intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii şi a solicitat instanţei de control judiciar să constate că recurenta-reclamantă nu a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin această critică de nelegalitate, sumar motivată, s-a susţinut de către recurenta-reclamantă că hotărârea de fond cuprinde considerente străine pricinii, preluate din cuprinsul altor hotărâri judecătoreşti.

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care judecătorul fondului şi-a întemeiat soluţia, raportat la datele specifice cauzei, astfel încât nu se confirmă susţinerile recurentei-reclamante privitoare la caracterul necorespunzător al motivării hotărârii.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

II.2. În ceea ce priveşte critica din recurs, referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Bucureşti

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenta-reclamantă, vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, deşi întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, reţinând că pârâtul Tribunalul Bucureşti nu are nici calitatea de emitent, nici pe cea de beneficiar al actului administrativ contestat în cauză.

Prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta-reclamantă a solicitat efectuarea verificărilor cu privire la abaterile disciplinare de care a apreciat că se face vinovată pârâta B., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere că dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004 dispun în sensul că: "Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare", Înalta Curte constată că subiect al cercetării disciplinare îl reprezintă persoana fizică ce exercită funcţia de judecător sau procuror, iar nu instanţa sau parchetul în cadrul căruia activează.

Nici argumentul recurentei-reclamante, în sensul că pârâtul Tribunalul Bucureşti a avut o atitudine culpabilă, prin aceea că a ignorat principiul repartizării aleatorii, nu poate fi primit, atât timp cât sesizarea reclamantei a fost formulată în raport de prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acte normative care reglementează procedura specială de cercetare şi sancţionare în ceea ce priveşte activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor, iar nu a instituţiilor în cadrul cărora funcţionează. De asemenea, eventuala încălcare a principiului repartizării aleatorii poate fi imputată persoanei care exercită atribuţii în acest sens, iar nu instanţei de judecată în ansamblul său.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în procedura judiciară de contestare a rezoluţiei emise de Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul Tribunalul Bucureşti nu are legitimare procesuală pasivă, motiv pentru care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs vizând soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Bucureşti.

II.3. În ceea ce priveşte critica din recurs, referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii

Similar aspectelor expuse la punctul II.2., Înalta Curte apreciază că criticile de nelegalitate vizând modalitatea de soluţionare a acestei excepţii, deşi întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalităţii Rezoluţiei de clasare nr. x/IJ/3966/DIJ/2014, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b), raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de petenta A..

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, constatând că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că legea specială, Legea nr. 317/2014, nu conţine nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul contestării unei rezoluţii de clasare.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 397/03.07.2014, Curtea Constituţională a României a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Ulterior pronunţării instanţei de contencios constituţional, în jurisprudenţă au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, unele instanţe apreciind că rezoluţiile vor fi atacate în condiţiile reglementate de dispoziţiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), cum a reţinut şi instanţa de fond în speţa de faţă, alte instanţe opinând pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004, referitor la rezoluţiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare.

Urmare acestor interpretări contrare, exercitând rolul său principal de unificator de jurisprudenţă, Înalta Curte, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că: "Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond, prin care s-a apreciat a fi necesară formularea unei plângeri prealabile împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/IJ/3966/DIJ/2014, emisă de Inspecţia Judiciară, este nelegală şi, reţinând că prima instanţă a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, fără a se mai intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

Totodată, reţinând că recurenta-reclamantă nu a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât această soluţie a căpătat caracter definitiv, iar, pe de altă parte, motivul de recurs vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Bucureşti este nefondat, Înalta Curte va menţine dispoziţiile din sentinţa atacată, privitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Tribunalul Bucureşti.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a Sentinţei civile nr. 3259 din 08 decembrie 2015 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 3259 din 08 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

GGC - GV