Incompatibility of mayoral office with formal administrator role in inactive commercial company

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate:

(i) anularea Raportului de evaluare nr. x/02.04.2015 şi înlăturarea tuturor efectelor acestuia în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută de către ANI raportat la calitatea de administrator în cadrul SC B. SRL şi efectele constatării acesteia, reţinut în raport;

(ii) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată, inclusiv emiterea unui comunicat de presă în care să se menţioneze concret faptul că nu se află şi nu s-a aflat în stările de incompatibilitate constate prin raportul de evaluare nr. x/02.04.2015;

(iii) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile morale cauzate urmare a prejudiciilor de imagine suferite în urma deciziilor luate de către pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2718 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 2718 din 22 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul C., solicitând casarea acesteia şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul a evocat situaţia de fapt şi contextul emiterii Raportului de evaluare nr. x/02.04.2015 şi a arătat că a fost evaluat cu privire la două situaţii de incompatibilitate: exercitarea funcţiei de primar în acelaşi timp cu funcţia de director în cadrul SC D. SA şi exercitarea funcţiei de primar în aceeaşi timp cu cea de administrator în cadrul SC B. SRL.

Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul a criticat motivarea sumară şi contradictorie a primei instanţe. A arătat că, deşi cele două situaţii descrise mai sus sunt similare, întrucât funcţia de conducere avută în cadrul celor două societăţi comerciale nu a produs nici un efect juridic, instanţa de fond a reţinut două situaţii contradictorii, cu interpretarea greşită a legislaţiei privind incompatibilităţile, respectiv:

(i) în ceea ce priveşte funcţia de director vânzări la Sucursala Olt în cadrul SC D. SA, recurentul şi-a depus demisia în data de 28.01.2011 şi chiar dacă la Registrul Comerţului nu a operat această modificare, simpla demisie este suficientă pentru a nu se ţine cont de starea de incompatibilitate, întrucât de la data înregistrării cererii de încetare a contractului individual de muncă funcţia de director nu a mai produs nici un efect juridic;

(ii) în ceea ce priveşte calitatea de administrator în cadrul SC B. SRL, în ciuda adresei nr. x/12.12.2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, potrivit căreia societatea nu a realizat venituri în perioada 2009-2014 şi nici nu a desfăşurat vreo activitate, instanţa de fond a reţinut starea de incompatibilitate a recurentului, deşi el nu şi-a exercitat niciodată funcţia de administrator, iar societatea nu a funcţionat niciodată.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a argumentat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu privire la starea de incompatibilitate motivată de deţinerea simultană a funcţiei de primar şi a calităţii de administrator în cadrul SC B. SRL, care nu a produs niciodată efecte juridice, întrucât societatea nu a avut activitate.

A susţinut, în esenţă, că fără exercitarea efectivă a atribuţiilor ce derivă din calitatea de administrator nu poate exista starea de incompatibilitate, făcând referire, în acest sens, la considerentele Deciziei nr. 163 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prima instanţă nu a avut în vedere interesul comunităţii, prin sancţionarea unui primar ales de comunitatea locală, care şi-a exercitat funcţia foarte bine, care nu a luat nici o decizie în ceea ce priveşte SC B. SRL şi care doar formal a fost administrator. Nu este suficient să existe un cumul de funcţii pentru a se considera că există starea de incompatibilitate întrucât aceasta trebuie raportată la efectele produse.

Curtea de Apel Bucureşti ar fi trebuit să aibă în vedere principiul proporţionalităţii, prevăzut la art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, aşa cum a fost acesta reflectat de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi ar fi trebuit să interpreteze art. 87 lit. d) din Legea nr. 181/2003 în sensul de a produce efecte juridice, iar nu să sancţioneze de plano, fără limite, o situaţie pur formală. Legea nu trebuie interpretată rigid, ignorând lipsa unor efecte juridice a unor aşa-zise stări de incompatibilitate.

Buna-credinţă a recurentului rezultă din faptul că înainte de a candida la funcţia de primar şi-a dat demisia din funcţia de salariat la Sucursala Olt în cadrul SC D. SA şi ar fi procedat la fel dacă şi-ar fi amintit de funcţia de administrator, fictivă, care a existat doar în acte.

Recurentul făcut referire la dispoziţiile art. 72, art. 252 şi art. 253 C. civ. şi a mai arătat că prima instanţă nu a motivat în nici un fel respingerea capetelor 2 şi 3 de cerere, în condiţiile în care recurentul a suferit prejudicii de imagine, urmare a reţinerilor abuzive din Raportul de evaluare, care au determinat reacţii în lanţ atât ale presei cât şi ale autorităţilor locale, fiind afectate demnitatea, onoarea şi reputaţia recurentului.

3.2. Recurentul-reclamant a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003 prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 37, art. 53 alin. (3) şi art. 105 alin. (1) din Constituţia României, cerere care a fost admisă de Înalta Curte prin încheierea din data de 19 iunie 2018 şi face obiectul Dosarului nr. x/2018

4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând, în esenţă, că Sentinţa nr. 2718/2015 şi Raportul de evaluare nr. x/02.04.2015, prin care s-a reţinut incompatibilitatea în care se afla recurentul, au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale. Legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilităţile funcţiei de primar, fiind fără relevanţă dacă societatea comercială şi-a îndeplinit sau nu obiectul de activitate, dacă a desfăşurat sau nu activităţi, tipul de activităţi desfăşurate, natura şi cuantumul veniturilor sau numărul de salariaţi, fiind suficient cumulul de funcţii sau de calităţi prevăzut expres de lege.

2. Procedura de soluţionare a recursului.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 13 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul C., în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speţă, recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/02.04.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că recurentul C. s-a aflat în situaţie de incompatibilitate în perioada 21.06.2012 - 25.02.2014, prin raportare la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deţinând simultan atât funcţia de primar al comunei x, cât şi calitatea de administrator al SC B. SRL.

Prima instanţă a respins acţiunea reţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) sunt clare şi neechivoce, nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate şi de alte condiţii, precum funcţionarea efectivă sau nu a societăţii comerciale, obţinerea sau nu de venituri în concret de către aceasta, iar pentru a fi incidentă norma legală specifică, este suficient să se producă un cumul de funcţii sau de calităţi care să fie dintre cele prevăzute expres de lege.

A mai reţinut că, deşi, în activitatea de evaluare, inspectorul de evaluare a constatat că, în perioada deţinerii funcţiei de autoritate publică, recurentul a mai deţinut şi calitatea de director în cadrul D. SA - Sucursala Slatina în perioada 17.12.1999 - 05.10.2012, revenind apoi asupra acestei constatări, cele două situaţii nu sunt identice pentru a primi aceeaşi soluţie. În cadrul D. SA - Sucursala Slatina, reclamantul şi-a depus demisia, respectând prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, ceea ce nu a făcut în cazul SC B. SRL.

2.2.1. Un prim motiv de casare invocat de către recurentul-reclamant, reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este acela al motivării sumare şi contradictorii a sentinţei atacate, arătându-se, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut că starea de incompatibilitate nu există raportat la deţinerea simultană a calităţii de primar şi a celei de Sucursala Olt în cadrul SC D. SA, dar a validat constatările ANI în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate raportată la deţinerea calităţii de administrator al SC B. SRL, deşi cele două situaţii erau identice.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din Convenţia E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent şi suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguităţi şi contradicţii, considerentele fiind concordante cu dispozitivul, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conţinutul unui asemenea act procedural.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Pretinsa contradictorialitate criticată de recurent priveşte, în realitate, modul în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 la aspectele de fapt reliefate de înscrisurile cauzei, aceste critici urmând a fi abordate în continuare, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.2.2. În privinţa criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (Secţiunea a 4-a -Incompatibilităţi privind aleşii locali), "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".

Potrivit adresei nr. x/03.10.2014 emisă de Oficiul Registrului Comerţului, recurentul a deţinut într-adevăr calitatea de administrator în cadrul SC B. SRL, pe perioada 03.12.2009 - 25.02.2014, deţinând, concomitent, funcţia de primar al Comunei x, judeţul Olt, începând cu data de 21.06.2012 (Sentinţa civilă nr. 6097/21.06.2012 a Judecătoriei Slatina, dosar fond).

Faţă de acestea, rezultă cu puterea evidenţei că recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligaţia de a renunţa, în termen de 60 de zile, la una din calităţile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 22 iunie 2012. În pofida acestei dispoziţii legale, recurentul a exercitat concomitent funcţia de primar şi calitatea de administrator al unei societăţi comerciale şi după expirarea acestui termen.

Menţiunile referitoare la deţinerea, de către recurent, a calităţii de administrator al SC B. SRL, începând cu data de 03.12.2009, şi-au produs efectele sub aspectul conferirii acestei calităţi până la data înscrierii menţiunii privind încetarea mandatului, anume 25.02.2014. Recurentul nu a făcut dovada depunerii demisiei sale din această calitate, înregistrată la organele societăţii comerciale, anterior acestei date.

Prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat şi a instituit pentru funcţia de primar o stare de incompatibilitate cu "funcţia de administrator la societăţi comerciale", iar nu cu "activitatea/exercitarea activităţii de administrator la societăţi comerciale".

Astfel, textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi în cadrul societăţilor comerciale, interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat nici de activitatea depusă de societate sau de încheierea unor contracte cu instituţii publice.

Lipsit de relevanţă este, de asemenea, argumentul privind presupusa inactivitate a societăţii, atâta vreme cât, potrivit înscrisurilor cauzei, activitatea acesteia nu a fost suspendată prin efectuarea demersurilor prevăzute de lege.

Nu sunt relevante nici considerentele Deciziei nr. 163/21.01.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, premisele speţei fiind diferite, în dosarul respectiv fiind vorba despre un cumul între funcţia de primar şi acea de reprezentant legal într-o societate comercială - operator regional, iar nu într-o societate privată, cum este starea de fapt în speţă.

Contrar susţinerilor recurentului, nu există similitudine între situaţia de mai sus şi cea reţinută iniţial, asupra căreia inspectorul de integritate a revenit, privind deţinerea simultană a funcţiei de primar şi a celei de director în cadrul D. SA - Sucursala Slatina în perioada 17.12.1999 - 05.10.2012, în condiţiile în care, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, reclamantul şi-a depus demisia din funcţia respectivă cu respectarea dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, ceea ce nu a făcut în cazul SC B. SRL.

Sunt puţin credibile susţinerile recurentului privind faptul că ar fi uitat de calitatea de administrator, deţinută în mod fictiv în cadrul SC B. SRL, câtă vreme a menţionat societatea în declaraţiile de interese depuse în anii 2013 şi 2014.

Astfel, nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, aşa cum a susţinut recurentul.

Respingerea capetelor de cerere accesorii privind acordarea de daune, respectiv publicarea hotărârii de anulare a raportului, a fost motivată de respingerea capătului principal de cerere, privind anularea Raportului de evaluare nr. x/02.04.2015, criticile recurentului privind nemotivarea fiind nefondate.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865), Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge recursul declarat de reclamantul C. împotriva Sentinţei civile nr. 2718 din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2018.

GGC - GV