Inadmissibility of cassation against final data-protection decisions under Law 677/2001

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" SA a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare nr. x/21.08.2015, cât şi anularea Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video a Preşedintelui ANSPDCP.

Prin Sentinţa civilă nr. 1713/16.03.2016 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3235 din 26 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională "Loteria Română" SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Compania Naţională Loteria Română SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nemotivată, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În subsidiar, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a invocat încălcarea normelor de procedură a căror încălcarea atrage sancţiunea nulităţii, cu referire la neacordarea posibilităţii reclamantei de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi constatarea nulităţii Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video emisă de Preşedintele ANSPDCP.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 16 iunie 2017 intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

În fapt, obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video a Preşedintelui ANSPDCP.

În drept, decizia atacată este emisă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă.

În raport de dispoziţiile mai sus redate, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Textul de lege prevăzut de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 în ceea ce priveşte sintagma "definitivă şi irevocabilă", a fost supus controlului constituţional, prin Decizia nr. 821/9.11.2006 Curtea Constituţională stabilind că, în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, s-a statuat că "accesul liber la justiţie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de către legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs este definitivă, iar recursul este inadmisibil, în condiţiile în care norma conţinută de Legea nr. 677/2001 are caracter special în raport de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, având în vedere faptul că reclamanta a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională Loteria Română SA împotriva Sentinţei civile nr. 3235 din 26 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV